Emily Bronte contureaza doua personaje monstruoase, prin excelenta negative, care revolta si cu care in mod clar nu poti empatiza. Povestea dintre Cathy si Heathcliff e o poveste de dragoste la baza, insa si una despre egoism si obsesie, cu adevarat captivanta.

Vă pot spune doar că după ce am citit-o, “La răscruce de vânturi” a devenit cartea mea preferată pe care o recomand tuturor celor care îmi cer o propunere de lectură. Fenomen este!

Nu prea îmi place procedeul acesta pe care l-a ales Emily Bronte pentru a reda povestea, prin prisma poveștii slujitoarei, iar apoi prin prisma lui Lockwood. Un narator omniprezent și omniscient cred că ar fi fost alegerea perfectă, deoarece o perspectivă subiectivă ar fi știrbit considerabil din complexitatea celorlalte personaje care n-ar fi avut norocul să prezinte povestea. Simt că lipsesc multe părți din evoluția personajelor, momente la care Nelly chiar nu ar fi avut cum să ia parte, discuții intime și importante, care să ne transpună cu adevărat în pielea personajului. Când povestești despre altcineva, inevitabil aduci o doză de subiectivism și induci celui care ascultă / citește opinia ta cu privire la cele întâmplate. Chiar și așa, mi-a plăcut enorm povestea, este foarte intensă și bine scrisă. Ador limbajul lui Bronte, cred că este o scriitoare iscusită. Simți că citești un clasic, dar fără sentimentul acela că-ți atârnă o povară pe umeri. Cuvintele se rostogolesc lin, dar intens; e întocmai sentimentul pe care îl ai când te dai pe tobogan. Păcat că este singurul ei roman, după spusele Goodreads. Îmi place că s-a păstrat misterul originii lui Heathcliff, precum și misterul celor trei ani petrecuți nu-se-știe-unde, până la întoarcerea sa. Povestea de dragoste dintre el și Cathy... uf, unde să încep și unde să termin. Cred că circumstanțele au fost de așa natură încât au dus la această conexiune a lor: copilăria dificilă, prezența constantă a celuilalt, lipsa unei educații formale și supravegherii unui adult. Ne lipsesc fragmentele lor de hoinăreală și din spatele ușilor închise. Prin urmare, cumva înțeleg și nu înțeleg această „dragoste” a lor. Cred că termenul potrivit ar fi obsesie sau posesiune.

O carte ce te face sa simti totul profund, dureros, apăsat.. sa simti totul exact ca personajele. O carte construită în asa fel încât să emoționeze. Merita citită, mai ales că e atat de cunoscuta, însă puțini au decis să vadă cu adevărat despre ce-i vorba in ea.

"La rascruce de vanturi" este o carte foarte profunda, Emily Bronte, coturand, intr-un mod inedit personaje cu un carcater puternic, patimase si dinamice, surprinzand, totodata, o poveste intensa de iubire, titlul sugerand, pe de o parte locul intamplarilor, dar si zbuciumul sufletesc al personajelor.

Personajele au fost înzestrate cu niște personalități puternice și foarte pătimașe care determină cititorul să simtă acelasi sentimente ca si ele, sa se identifice, sa simta si sa reactioneze tocmai lor.