Traiam si ma miscam cufundat intr-o taina. Lumea, viata mi se revelau ca o uriasa taina... Dar cea mai intima taina a mea eram eu insumi. Sinele meu... acest necunoscut.

Imi era pur si simplu cu neputinta sa traiesc fara a dobandi raspunsuri la asemenea intrebari. In jurul meu, in societate, oamenii manifestau un acut dezinteres pentru acest tip de probleme. Incercam din rasputeri sa rezist, dar fara succes. Ma apropiam de prabusire. Exact atunci l-am cunoscut pe batranul Paisie. Atunci au venit minunatele experiente, darurile duhovnicesti. Se spulbera astfel nestiinta, si aflam raspunsurile indelung cautate.

Am petrecut ani de zile bucuros si fericit in "singuratatea" mea. Purtam in suflet aceste daruri duhovnicesti. Din cand in cand le scoteam din "vistieria " inimii, ma minunam si ma bucuram de ele ... Ce-mi daruise Dumnezeu! Incet-incet am inceput sa ma gandesc si la ceilalti oameni... - Dionysios Farasiotis