Memorii pentru cei de maine. Amintiri din vremea celor de ieri 1918
Memorii pentru cei de maine. Amintiri din vremea celor de ieri 1918
In ce greutate ma aflu eu acum, incercand sa-mi descurc amintirile minunatei mele tinereti. Minunata, fiindca asa mi s-a infatisat de cate ori ma intorceau gandurile spre dansa; dar iata ca de-abia a inceput condeiul sa-mi alerge pe hartie si imi dau seama ca minunea era mai mult in mine, si ca in afara de mine lucrurile nu se aratau in realitatea lor decat foarte rar sub stralucitele culori cu care le imbracase imaginatia mea, biciuita atat prin noutatea senzatiei cat si prin influente speciale de ordin estetic sau literar, de care nici un incepator nu se poate libera in momentele formarii sale intelectuale. Regasindu-ma dupa 20 sau 30 de ani in contact cu aceleasi lucruri, am putut sa-mi dau seama de toata importanta unghiului de viziune sub care inregistram senzatiile, si ca pe cele mai amagitoare si pe cele mai scumpe le-am faurit de multe ori aproape numai noi insine, in laboratorul constient sau subconstient al inchipuirilor noastre.
Nu e om trecut de 50 de ani care sa nu ofteze dupa frumusetea si bunatatile vremurilor din tineretea lui, dar daca ar incerca sa-si precizeze mai de aproape regretele ce ar mai ramane din ele? Fiecare din noi, cand ne fura gandul si ne duce inapoi, departe, revedem sau ne inchipuim ca revedem lucruri minunate, dar cand din intamplare ne izbim de unele din acele lucruri minunate, intamplator ramase neschimbate - de un monument, spre exemplu, sau de un chip zugravit, sau de o priveliste - ne dam seama ca minunea era in noi, in tineretea noastra. Cati n-au crezut ca intre 18 si 25 de ani au cuprins o lume in bratele lor si n-au ramas mai tarziu decat cu putina spuma pe maini!
Din lumea tineretilor mele, care pentru mine a insemnat atat de mult, voi incerca sa povestesc cu sfiala si pe scurt cateva amintiri, caci oricat de scazute in interes ar putea fi pentru cititorii mei, vor contribui si ele la cunoasterea generatiei din care fac parte si de pe urma careia tot a ramas ceva.
Descrierea produsului
In ce greutate ma aflu eu acum, incercand sa-mi descurc amintirile minunatei mele tinereti. Minunata, fiindca asa mi s-a infatisat de cate ori ma intorceau gandurile spre dansa; dar iata ca de-abia a inceput condeiul sa-mi alerge pe hartie si imi dau seama ca minunea era mai mult in mine, si ca in afara de mine lucrurile nu se aratau in realitatea lor decat foarte rar sub stralucitele culori cu care le imbracase imaginatia mea, biciuita atat prin noutatea senzatiei cat si prin influente speciale de ordin estetic sau literar, de care nici un incepator nu se poate libera in momentele formarii sale intelectuale. Regasindu-ma dupa 20 sau 30 de ani in contact cu aceleasi lucruri, am putut sa-mi dau seama de toata importanta unghiului de viziune sub care inregistram senzatiile, si ca pe cele mai amagitoare si pe cele mai scumpe le-am faurit de multe ori aproape numai noi insine, in laboratorul constient sau subconstient al inchipuirilor noastre.
Nu e om trecut de 50 de ani care sa nu ofteze dupa frumusetea si bunatatile vremurilor din tineretea lui, dar daca ar incerca sa-si precizeze mai de aproape regretele ce ar mai ramane din ele? Fiecare din noi, cand ne fura gandul si ne duce inapoi, departe, revedem sau ne inchipuim ca revedem lucruri minunate, dar cand din intamplare ne izbim de unele din acele lucruri minunate, intamplator ramase neschimbate - de un monument, spre exemplu, sau de un chip zugravit, sau de o priveliste - ne dam seama ca minunea era in noi, in tineretea noastra. Cati n-au crezut ca intre 18 si 25 de ani au cuprins o lume in bratele lor si n-au ramas mai tarziu decat cu putina spuma pe maini!
Din lumea tineretilor mele, care pentru mine a insemnat atat de mult, voi incerca sa povestesc cu sfiala si pe scurt cateva amintiri, caci oricat de scazute in interes ar putea fi pentru cititorii mei, vor contribui si ele la cunoasterea generatiei din care fac parte si de pe urma careia tot a ramas ceva.
Detaliile produsului
S-ar putea să-ți placă și
De același autor
Review-uri
nicolaedr
27/11/2025 09:25
Achiziție verificată
Memoriile lui Argetoianu constituie o capodoperă a genului, astfel că reeditarea acestora constituie întotdeauna un prilej de bucurie intelectuală. Poți să nu-i împărtășești malițiozitatea, descrierea prea subiectivă și/sau dorința de a cădea mereu în picioare din toate piruetele politice pe care le-a făcut, dar abundența detaliilor și sentimentul prezenței sale în lumea politică chiar și atunci când nu exercita o funcție îndreptățesc efortul de a le citi.
Acest volum tratează anul 1918 care marchează lansarea lui în politica mare, ca membru al scurtului guvern Averescu. Despre guvernul Marghiloman scrie în calitate de observator. Ceea ce este oarecum inedit pentru volumul din acest an este includerea unei lungi liste de documente (telegrame, corespondențe oficiale) care astăzi cel mai probabil nu mai pot fi găsite în nicio arhivă. Aflăm, de pildă, care au fost cererile Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei și Turciei în faza negocierii tratatului preliminar de la Buftea și, dintr-o notă de subsol a autorului, cum s-a raportat Consiliul de Miniștri condus de Averescu, în prezența Regelui Ferdinand, la acestea. Ni se face și un portret al A. C. Cuza, principalul doctrinar al antisemitismului românesc, într-un an în care acesta încerca să-și croiască un drum după ruptura cu Nicolae Iorga. Aflăm, bineînțeles, despre ce fel de om era Alexandru Averescu de la un colaborator apropiat al lui și mai aflăm și cum s-a născut Liga Poporului.
Arată mai mult
Elenaiulia
22/08/2024 12:04
Achiziție verificată
Acest volum prezintă activitățile omului politic Argetoianu. Evenimentele publice sunt pomenite, dar nu sunt dezvoltate. De asemenea, sunt reproduse scrisori sau alte documente care justifică demersurile politice. În principal este vorba de dorința lui Constantin Argetoianu de a forma un pol al partidelor de dreapta, împotriva liberalilor conduși de Ionel Brătianu. Argetoianu pare să fie cel suficient de diplomat, cel la care apelează toți ca să negocieze și să medieze între oameni cu un foarte mare orgoliu. De exemplu, Nicolae Iorga și Iuliu Maniu, C. Stere, Mihalache, , Titulescu, Gigurtu și alții pe care majoritatea cititorilor îi cunosc din cărțile de istorie. În aceste memorii îi avem prezentați cu slăbiciunile lor, cu dorința arzătoare de a primi o funcție, de a avea putere sau bani. Când vezi aceste culise ale istoriei rămâi cu un gust amar pentru că este evident că întotdeauna interesele personale primează, că, de multe ori, trăsăturile unor persoane implicate în viața publică influențează hotărâri politice care au impact asupra tuturor.
Arată mai mult
2 din 2 de rezultate
