Nu te gasesc pe nicaieri
Nu te gasesc pe nicaieri
In volumul sau de debut, Laura Ionescu se intoarce in copilarie si adolescenta pentru a pune intrebari despre lumea nevazuta a parintilor nostri. Autoarea isi recompune mama din dialoguri si momente doar ca sa descopere cat de complexa a fost ca personaj: o femeie care credea in egalitatea dintre femei si barbati la inceputul anilor 1990, o luptatoare capabila sa infrunte statul, capul unei familii care a stiut mereu ca singura resursa cu adevarat infinita este iubirea.
O carte despre iubirea care ramane si care ne creste dincolo de moarte, despre forta de a integra trauma in ceea ce devenim si despre cine sunt ai nostri dincolo de faptul ca sunt ai nostri, Nu te gasesc pe nicaieri are o forta emotionala teribila. Lucrurile nespuse se transforma intr-o voce curajoasa si autentica, o voce ale carei valuri trec insesizabil de la umor la reflectie si de care nonfictiunea romaneasca avea nevoie.
"Naiva mai esti, mama, oare cand o sa vezi lucrurile asa cum sunt?", ma intreba ea atunci, iar eu ii raspund: acum. In momentul in care scriu lucrurile astea, le vad pentru prima oara asa cum au fost. Le vad pentru ca e prima oara cand simt ca daca ma uit la ele asa cum au fost n‑o sa orbesc. Am crescut, iar timpul iti da puterea asta. Ma uit la trecut si stiu ca n‑o sa ma orbeasca, pentru ca am vazut destule pana acum.
N‑as fi vrut sa am nimic de‑a face cu acea femeie pe care o iubeau toti si de care se temeau toti. Ma uit in oglinda si o vad in ochii mei, o vad in deciziile mele, in neinfricarea absoluta pe care o am uneori. O vad in alunita de pe mana mea dreapta, cea pe care o aveam amandoua in acelasi loc. O alunita pe care timpul insista sa o stearga, fiindca timpul e o guma de sters. O verific din cand in cand sa vad daca mai e acolo, dar nu prea mai e. Ne seamana mainile, ne seamana picioarele, ne seamana alunita de sub nas, aia care pare o semnatura grabita facuta de Dumnezeu cand avea multe acte de rezolvat. Semanam. Nu stiu daca am eu nevoie sa semanam sau chiar semanam in toate; nu stiu daca oamenii imi spun asta fiindca ma iubesc sau fiindca o iubesc.
PRP: 41.23 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
32.98Lei
32.98Lei
41.23 LeiPrimesti 32 puncte
In stoc
Estimare livrare marti, 28 octombrie
Descrierea produsului
In volumul sau de debut, Laura Ionescu se intoarce in copilarie si adolescenta pentru a pune intrebari despre lumea nevazuta a parintilor nostri. Autoarea isi recompune mama din dialoguri si momente doar ca sa descopere cat de complexa a fost ca personaj: o femeie care credea in egalitatea dintre femei si barbati la inceputul anilor 1990, o luptatoare capabila sa infrunte statul, capul unei familii care a stiut mereu ca singura resursa cu adevarat infinita este iubirea.
O carte despre iubirea care ramane si care ne creste dincolo de moarte, despre forta de a integra trauma in ceea ce devenim si despre cine sunt ai nostri dincolo de faptul ca sunt ai nostri, Nu te gasesc pe nicaieri are o forta emotionala teribila. Lucrurile nespuse se transforma intr-o voce curajoasa si autentica, o voce ale carei valuri trec insesizabil de la umor la reflectie si de care nonfictiunea romaneasca avea nevoie.
"Naiva mai esti, mama, oare cand o sa vezi lucrurile asa cum sunt?", ma intreba ea atunci, iar eu ii raspund: acum. In momentul in care scriu lucrurile astea, le vad pentru prima oara asa cum au fost. Le vad pentru ca e prima oara cand simt ca daca ma uit la ele asa cum au fost n‑o sa orbesc. Am crescut, iar timpul iti da puterea asta. Ma uit la trecut si stiu ca n‑o sa ma orbeasca, pentru ca am vazut destule pana acum.
N‑as fi vrut sa am nimic de‑a face cu acea femeie pe care o iubeau toti si de care se temeau toti. Ma uit in oglinda si o vad in ochii mei, o vad in deciziile mele, in neinfricarea absoluta pe care o am uneori. O vad in alunita de pe mana mea dreapta, cea pe care o aveam amandoua in acelasi loc. O alunita pe care timpul insista sa o stearga, fiindca timpul e o guma de sters. O verific din cand in cand sa vad daca mai e acolo, dar nu prea mai e. Ne seamana mainile, ne seamana picioarele, ne seamana alunita de sub nas, aia care pare o semnatura grabita facuta de Dumnezeu cand avea multe acte de rezolvat. Semanam. Nu stiu daca am eu nevoie sa semanam sau chiar semanam in toate; nu stiu daca oamenii imi spun asta fiindca ma iubesc sau fiindca o iubesc.
Detaliile produsului
S-ar putea sa-ti placa si
De acelasi autor
Review-uri
Cititorul 848d8b
02/08/2022 18:00
O carte nostalgica pe care am citit-o cu placere.
Am rezonat cu capitolele : Azi,diagnostic,adolescenta,sani.
Arata mai mult
Irimia Alexandra4
28/12/2021 12:00
Achizitie verificata
O carte superbă, cu o scriitură captivantă, vioaie și extrem de sensibilă deopotrivă.
Arata mai mult
andreearetea
08/12/2021 12:00
Achizitie verificata
O revelație, o carte cu un text fluid, viu, care respiră în fiecare pagină.Cartea are o temă la care probabil vibrează tinerii adulți de astăzi, cei care și-au petrecut copilăria în jurul anilor 2000. Trezește nostalgii cu fiecare referință, de la muzică, la modă, până la aspirații.Volumul are și ușoare tente feministe, foarte actuale. Autoarea prezintă, poate fără să vrea, o viziune asupra rolului femeii, asupra puterii pe care o deține, chiar dacă o exercită cu grație, nu cu forță.
Arata mai mult
