A doua carte din seria Cercurile Mistice dezvaluie pendularea tinerei Madalina, fiica Mariei si a lui Matei, intre doua mari iubiri.
O iubire pamanteana poate strabate timpul si spatiul?
Doua universuri paralele unite prin dragostea Madalinei.
Fragment din cartea "Orasul de deasupra" de Nicoleta Tudor

"Nu aveam nici o prietena atat de apropiata careia spun ce am pe suflet. Nici nu am avut nevoie pana acum, pentru ca toate problemele pe care le-am avut le-am discutat cu mama sau cu Iolanda, cand nu aveam curajul sa o abordez pe mama. Dar acum simteam ca nu este cazut sa discut nici cu una, nici cu cealalta. Problema mea era mult prea delicata sa o discut cu cineva. Si imi crea o stare de nostalgie continua. Cand eram cu Sorin, ieseam din starea asta, dar atat. Cat eram cu el. Cat eram cu el stiam ca-l iubesc, eram sigura de asta si imi placea. Ma linistea felul lui de a vorbi, felul lui de a ma privi, stiam cand urma sa spuna o gluma, dupa sclipirea ochilor lui, dar si atunci cand era serios il iubeam. Era profund si imi placea sa stau ore intregi cu el. Nu ma plictisea, dimpotriva, regretam cand ne desparteam. Dar ce ma faceam cu dragostea mea pentru Naum, care ma mistuia centimetru cu centimetru. Nu aveam aceiasi siguranta nici in el, nici in mine. Cateodata ma privea cu atata durere de imi dadea impresia ca imi ascunde ceva. Sau asta era impresia mea continua. Ca imi ascunde ceva. De multe ori cadea pe ganduri si priveam amandoi pe fereastra minute in sir. De Naum aveam nevoie sa il simt langa mine. Era suficient. Nu purtam cu el discutiile nesfarsite pe care le purtam cu Sorin. Dar puteam sta ore intregi impreuna fara sa ne plictisim. Ne plimbam pe malul marii, marea lui, fara sa ne spunem un cuvant, ore intregi. Doar mergeam unul langa altul, cu picioarele in apa, fara sa scoatem un cuvant. Doar ne tineam de mana. Sau ne mai opream si poposeam pe cate un bolovan de care plaja era plina, sau ne imbratisam. Prima oara cand m-a sarutat, dupa noua luni, am simtit cum dispare nisipul de sub picioarele mele."