• Mara (304 pagini)

• Moara cu noroc (208 pagini)

 

Mara:

Mara infatiseaza chipul comun al vaduvei care se descurca in a oferi copiilor ei un trai mai bun prin strangerea unei mici averi, in vremea in care banul deschidea multe porti si te urca multe trepte pe scara sociala.

Romanul creste povestile personajelor din jurul Marei, mai ales pe cele ale copiilor ei, carora si-a dedicat viata. Putem intelege dinamica sociala a vremii prin directiile pe care le aleg Persida si Trica, copiii Marei, si prin divergentele inter-generationale si de asteptari create intre personaje.

 

Moara cu noroc, Popa Tanda, Budulea Taichii:

Istoria literaturii romane din secolul al XIX-lea inregistreaza prin Ioan Slavici extinderea ariei de existenta a geografiei culturale nationale. Articolele publicistice, Nuvelele din popor si romanul Mara infrunta posteritatea, fiind unele dintre expresiile spiritualitatii romanesti.

In evolutia prozei epice romanesti, Ioan Slavici este cel care face trecerea de la "ideea de taran" la aceea de la taran ca tipologie umana intrinsec definita, in concordanta cu ceea ce Mihai Eminescu numea "geniul poporului romanesc".