Pana nu se raceste cafeaua
Pana nu se raceste cafeaua
Pana nu se raceste cafeaua este prima carte din seria Pana nu se raceste cafeaua.
Pe o alee dosnica din Tokyo, intr-un subsol racoros, se afla o micuta cafenea in care, de mai bine de o suta de ani, se serveste o cafea pregatita cu arta. Clientii sunt mai mereu aceiasi, ocupa mereu aceleasi locuri si isi petrec timpul in acelasi fel. Dar tihna si cafeaua nu sunt singurele experiente pe care cafeneaua le are de oferit. Daca te asezi pe un anumit scaun, poti sa te intorci in timp, intr-un moment anume. Exista insa anumite reguli. Cea mai importanta este sa bei cafeaua pana nu se raceste, altfel ramai blocat in afara timpului. Iar regula cea mai cruda este ca, orice ai face in acele cateva minute, prezentul nu poate fi schimbat. Atunci, la ce bun sa te mai intorci acolo? se intreaba rand pe rand personajele care decid sa faca scurta calatorie. Adevarul este ca refacerea momentului, recuperarea unui gest, a unui cuvant ratat in trecut schimba fundamental ceva: modul de intelegere, de raportare la prezentul neschimbat, valorizarea unui om, a unei relatii, poate a intregii vieti. Exista inca sansa de a schimba viitorul.
Pe o alee dosnica din Tokyo, intr-un subsol racoros, se afla o micuta cafenea in care, de mai bine de o suta de ani, se serveste o cafea pregatita cu arta. Clientii sunt mai mereu aceiasi, ocupa mereu aceleasi locuri si isi petrec timpul in acelasi fel. Dar tihna si cafeaua nu sunt singurele experiente pe care cafeneaua le are de oferit. Daca te asezi pe un anumit scaun, poti sa te intorci in timp, intr-un moment anume. Exista insa anumite reguli. Cea mai importanta este sa bei cafeaua pana nu se raceste, altfel ramai blocat in afara timpului. Iar regula cea mai cruda este ca, orice ai face in acele cateva minute, prezentul nu poate fi schimbat. Atunci, la ce bun sa te mai intorci acolo? se intreaba rand pe rand personajele care decid sa faca scurta calatorie. Adevarul este ca refacerea momentului, recuperarea unui gest, a unui cuvant ratat in trecut schimba fundamental ceva: modul de intelegere, de raportare la prezentul neschimbat, valorizarea unui om, a unei relatii, poate a intregii vieti. Exista inca sansa de a schimba viitorul.
Pana nu se raceste cafeaua, romanul de debut al lui Toshikazu Kawaguchi, aduce in scena personaje complexe, convingatoare, emotii intense si o viziune particulara asupra vietii si destinului.
Pana nu se raceste cafeaua poate ca exploreaza un subiect similar cu al altor romane din acest gen, dar limiteaza in mod inventiv mecanica deplasarii in timp la durata unei cafele si asta ii da mai multa semnificatie. - Chicago Review of Books
Tesand cu inteligenta fire fantastice in ceea ce se dovedeste a fi o poveste captivanta, Kawaguchi construieste suspansul scena cu scena, alegandu-si cu grija cheile narative. - The Arts Fuse
Un roman fermecator despre o cafenea japoneza misterioasa in care clientii care se asaza pe un anumit scaun pot sa se intoarca in timp - dar numai pana cand cafeaua se raceste. - Star Tribune
Kawaguchi pune la punct un sistem de deplasare in timp nesofisticat, de o frumoasa simplitate. Acest roman fantastic fermecator este despre descoperirea fericirii in ciuda trecutului pe care vrem cu disperare sa-l revizuim. - The Harvard Crimson
Kawaguchi are o abilitate fara cusur de a gasi o vibratie emotionala care dureaza. Romanul intretese ceea ce pare la inceput doar o escapada bizara cu dilemele iubirii si pierderii, familiei si libertatii, vietii si mortii. - The Christian Science Monitor
O poveste frumoasa, un fel de pilda despre un scaun magic dintr-o cafenea in care, daca vrei, poti sa te intorci in timp. O lectura ciudata, insa fermecatoare. - The Sydney Morning Herald
Plin de suflet, narat intr-o constructie de cuvinte inteligenta, cu o desfasurare convingatoare a relatiilor dintre personaje. - Books and Bao
Traducere din limba japoneza de Iolanda Prodan.
Fragment din cartea "Pana nu se raceste cafeaua" de Toshikazu Kawaguchi:Traducere din limba japoneza de Iolanda Prodan.
"Stand ghemuita prea mult timp, Yaeko iesi de sub tejghea cu spatele garbovit ca o batranica, icnind si tinandu-se cu mana de sale. Ca de obicei, era o aparitie tipatoare: par ornat cu bigudiuri, un top cu imprimeu de leopard, o fusta mulata de culoare roz si sandale de plaja.
- Sora ta e tare cumsecade...
- Sigur, asa pare pentru cine nu o cunoaste, raspunse Yaeko gesticuland a lehamite.
Se aseza pe scaunul pe care sezuse Kumi, scoase o tigara din borseta cu imprimeu de leopard si o aprinse. Se uita la fuiorul de fum iesind din tigara cu o privire care-i trada un ciudat si rar moment de vulnerabilitate. Privirea ii era pierduta in gol, gandurile ii rataceau in zari indepartate.
- Ce s-a intamplat? o intreba Kei, trecand pe langa ea si oprindu-se in spatele tejghelei.
- E ranchiunoasa, raspunse Yaeko in soapta, scotand un fum gros.
- Ranchiunoasa? De ce? intreba Kei facand ochii mari.
- Asta mica n-a vrut sa duca mai departe afacerea familiei...
Vazand-o inclinandu-si capul intr-o parte, Yaeko isi dadu seama ca sotia lui Nagare nu intelese despre ce vorbea.
- Pensiunea traditionala... Despre asta vorbesc... Parintii lui Yaeko si Kumi aveau o pensiune in stil arhitectonic traditional japonez in Sendai, in prefectura Miyagi. Batranii hotarasera sa lase afacerea mostenire fetei celei mari, dar, dupa ce Yaeko fugi de acasa in urma cu treisprezece ani, s-au razgandit trecand afacerea pe numele lui Kumi. Inca erau binecuvantati cu o sanatate de fier, dar imbatranisera, asa ca cea mica gestiona totul in pensiune ca o adevarata patroana. Dupa ce ajunsese legal proprietara pensiunii, Kumi Isi facuse obiceiul sa vina deseori in Tokyo, ca sa-si convinga sora mai mare sa se intoarca in Sendai.
- De nu stiu cate ori i-am zis ca nu am de gand sa ma intorc acasa, dar se tine scai de mine si ma bate intruna la cap, explica Yaeko, indoindu-si cele zece degete ca si cum ar fi numarat de cate ori Kumi incercase sa o convinga. E putin spus incapatanata! se lamenta, exasperanta.
- Bine, dar nu-i nevoie sa te ascunzi de ea...
- Nu vreau sa-i vad..."
- Asta mica n-a vrut sa duca mai departe afacerea familiei...
Vazand-o inclinandu-si capul intr-o parte, Yaeko isi dadu seama ca sotia lui Nagare nu intelese despre ce vorbea.
- Pensiunea traditionala... Despre asta vorbesc... Parintii lui Yaeko si Kumi aveau o pensiune in stil arhitectonic traditional japonez in Sendai, in prefectura Miyagi. Batranii hotarasera sa lase afacerea mostenire fetei celei mari, dar, dupa ce Yaeko fugi de acasa in urma cu treisprezece ani, s-au razgandit trecand afacerea pe numele lui Kumi. Inca erau binecuvantati cu o sanatate de fier, dar imbatranisera, asa ca cea mica gestiona totul in pensiune ca o adevarata patroana. Dupa ce ajunsese legal proprietara pensiunii, Kumi Isi facuse obiceiul sa vina deseori in Tokyo, ca sa-si convinga sora mai mare sa se intoarca in Sendai.
- De nu stiu cate ori i-am zis ca nu am de gand sa ma intorc acasa, dar se tine scai de mine si ma bate intruna la cap, explica Yaeko, indoindu-si cele zece degete ca si cum ar fi numarat de cate ori Kumi incercase sa o convinga. E putin spus incapatanata! se lamenta, exasperanta.
- Bine, dar nu-i nevoie sa te ascunzi de ea...
- Nu vreau sa-i vad..."
PRP: 54.99 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
32.99Lei
32.99Lei
54.99 LeiPrimesti 32 puncte
In stoc
Comanda pana la 14:00:
Estimare livrare luni, 27 octombrie
Descrierea produsului
Pana nu se raceste cafeaua este prima carte din seria Pana nu se raceste cafeaua.
Pe o alee dosnica din Tokyo, intr-un subsol racoros, se afla o micuta cafenea in care, de mai bine de o suta de ani, se serveste o cafea pregatita cu arta. Clientii sunt mai mereu aceiasi, ocupa mereu aceleasi locuri si isi petrec timpul in acelasi fel. Dar tihna si cafeaua nu sunt singurele experiente pe care cafeneaua le are de oferit. Daca te asezi pe un anumit scaun, poti sa te intorci in timp, intr-un moment anume. Exista insa anumite reguli. Cea mai importanta este sa bei cafeaua pana nu se raceste, altfel ramai blocat in afara timpului. Iar regula cea mai cruda este ca, orice ai face in acele cateva minute, prezentul nu poate fi schimbat. Atunci, la ce bun sa te mai intorci acolo? se intreaba rand pe rand personajele care decid sa faca scurta calatorie. Adevarul este ca refacerea momentului, recuperarea unui gest, a unui cuvant ratat in trecut schimba fundamental ceva: modul de intelegere, de raportare la prezentul neschimbat, valorizarea unui om, a unei relatii, poate a intregii vieti. Exista inca sansa de a schimba viitorul.
Pe o alee dosnica din Tokyo, intr-un subsol racoros, se afla o micuta cafenea in care, de mai bine de o suta de ani, se serveste o cafea pregatita cu arta. Clientii sunt mai mereu aceiasi, ocupa mereu aceleasi locuri si isi petrec timpul in acelasi fel. Dar tihna si cafeaua nu sunt singurele experiente pe care cafeneaua le are de oferit. Daca te asezi pe un anumit scaun, poti sa te intorci in timp, intr-un moment anume. Exista insa anumite reguli. Cea mai importanta este sa bei cafeaua pana nu se raceste, altfel ramai blocat in afara timpului. Iar regula cea mai cruda este ca, orice ai face in acele cateva minute, prezentul nu poate fi schimbat. Atunci, la ce bun sa te mai intorci acolo? se intreaba rand pe rand personajele care decid sa faca scurta calatorie. Adevarul este ca refacerea momentului, recuperarea unui gest, a unui cuvant ratat in trecut schimba fundamental ceva: modul de intelegere, de raportare la prezentul neschimbat, valorizarea unui om, a unei relatii, poate a intregii vieti. Exista inca sansa de a schimba viitorul.
Pana nu se raceste cafeaua, romanul de debut al lui Toshikazu Kawaguchi, aduce in scena personaje complexe, convingatoare, emotii intense si o viziune particulara asupra vietii si destinului.
Pana nu se raceste cafeaua poate ca exploreaza un subiect similar cu al altor romane din acest gen, dar limiteaza in mod inventiv mecanica deplasarii in timp la durata unei cafele si asta ii da mai multa semnificatie. - Chicago Review of Books
Tesand cu inteligenta fire fantastice in ceea ce se dovedeste a fi o poveste captivanta, Kawaguchi construieste suspansul scena cu scena, alegandu-si cu grija cheile narative. - The Arts Fuse
Un roman fermecator despre o cafenea japoneza misterioasa in care clientii care se asaza pe un anumit scaun pot sa se intoarca in timp - dar numai pana cand cafeaua se raceste. - Star Tribune
Kawaguchi pune la punct un sistem de deplasare in timp nesofisticat, de o frumoasa simplitate. Acest roman fantastic fermecator este despre descoperirea fericirii in ciuda trecutului pe care vrem cu disperare sa-l revizuim. - The Harvard Crimson
Kawaguchi are o abilitate fara cusur de a gasi o vibratie emotionala care dureaza. Romanul intretese ceea ce pare la inceput doar o escapada bizara cu dilemele iubirii si pierderii, familiei si libertatii, vietii si mortii. - The Christian Science Monitor
O poveste frumoasa, un fel de pilda despre un scaun magic dintr-o cafenea in care, daca vrei, poti sa te intorci in timp. O lectura ciudata, insa fermecatoare. - The Sydney Morning Herald
Plin de suflet, narat intr-o constructie de cuvinte inteligenta, cu o desfasurare convingatoare a relatiilor dintre personaje. - Books and Bao
Traducere din limba japoneza de Iolanda Prodan.
Fragment din cartea "Pana nu se raceste cafeaua" de Toshikazu Kawaguchi:Traducere din limba japoneza de Iolanda Prodan.
"Stand ghemuita prea mult timp, Yaeko iesi de sub tejghea cu spatele garbovit ca o batranica, icnind si tinandu-se cu mana de sale. Ca de obicei, era o aparitie tipatoare: par ornat cu bigudiuri, un top cu imprimeu de leopard, o fusta mulata de culoare roz si sandale de plaja.
- Sora ta e tare cumsecade...
- Sigur, asa pare pentru cine nu o cunoaste, raspunse Yaeko gesticuland a lehamite.
Se aseza pe scaunul pe care sezuse Kumi, scoase o tigara din borseta cu imprimeu de leopard si o aprinse. Se uita la fuiorul de fum iesind din tigara cu o privire care-i trada un ciudat si rar moment de vulnerabilitate. Privirea ii era pierduta in gol, gandurile ii rataceau in zari indepartate.
- Ce s-a intamplat? o intreba Kei, trecand pe langa ea si oprindu-se in spatele tejghelei.
- E ranchiunoasa, raspunse Yaeko in soapta, scotand un fum gros.
- Ranchiunoasa? De ce? intreba Kei facand ochii mari.
- Asta mica n-a vrut sa duca mai departe afacerea familiei...
Vazand-o inclinandu-si capul intr-o parte, Yaeko isi dadu seama ca sotia lui Nagare nu intelese despre ce vorbea.
- Pensiunea traditionala... Despre asta vorbesc... Parintii lui Yaeko si Kumi aveau o pensiune in stil arhitectonic traditional japonez in Sendai, in prefectura Miyagi. Batranii hotarasera sa lase afacerea mostenire fetei celei mari, dar, dupa ce Yaeko fugi de acasa in urma cu treisprezece ani, s-au razgandit trecand afacerea pe numele lui Kumi. Inca erau binecuvantati cu o sanatate de fier, dar imbatranisera, asa ca cea mica gestiona totul in pensiune ca o adevarata patroana. Dupa ce ajunsese legal proprietara pensiunii, Kumi Isi facuse obiceiul sa vina deseori in Tokyo, ca sa-si convinga sora mai mare sa se intoarca in Sendai.
- De nu stiu cate ori i-am zis ca nu am de gand sa ma intorc acasa, dar se tine scai de mine si ma bate intruna la cap, explica Yaeko, indoindu-si cele zece degete ca si cum ar fi numarat de cate ori Kumi incercase sa o convinga. E putin spus incapatanata! se lamenta, exasperanta.
- Bine, dar nu-i nevoie sa te ascunzi de ea...
- Nu vreau sa-i vad..."
- Asta mica n-a vrut sa duca mai departe afacerea familiei...
Vazand-o inclinandu-si capul intr-o parte, Yaeko isi dadu seama ca sotia lui Nagare nu intelese despre ce vorbea.
- Pensiunea traditionala... Despre asta vorbesc... Parintii lui Yaeko si Kumi aveau o pensiune in stil arhitectonic traditional japonez in Sendai, in prefectura Miyagi. Batranii hotarasera sa lase afacerea mostenire fetei celei mari, dar, dupa ce Yaeko fugi de acasa in urma cu treisprezece ani, s-au razgandit trecand afacerea pe numele lui Kumi. Inca erau binecuvantati cu o sanatate de fier, dar imbatranisera, asa ca cea mica gestiona totul in pensiune ca o adevarata patroana. Dupa ce ajunsese legal proprietara pensiunii, Kumi Isi facuse obiceiul sa vina deseori in Tokyo, ca sa-si convinga sora mai mare sa se intoarca in Sendai.
- De nu stiu cate ori i-am zis ca nu am de gand sa ma intorc acasa, dar se tine scai de mine si ma bate intruna la cap, explica Yaeko, indoindu-si cele zece degete ca si cum ar fi numarat de cate ori Kumi incercase sa o convinga. E putin spus incapatanata! se lamenta, exasperanta.
- Bine, dar nu-i nevoie sa te ascunzi de ea...
- Nu vreau sa-i vad..."
Detaliile produsului
S-ar putea sa-ti placa si
De acelasi autor
Review-uri
Cristei Bogdan-Alexandru
03/12/2024 10:24
Nu pot sa înțeleg tot hype-ul din jurul acestei cărți.. e o lectura ușoară, însă doar atât. Nu o recomand.
Arata mai mult
Gavrilescu Mihaela
29/11/2024 22:51
Achizitie verificata
Pe mine m-a captivat complet. Ușor de citit, greu de lăsat deoparte și abia aștept să continui cu "Fericire într-o ceașcă de cafea", "Până nu se șterg amintirile" și "Înainte să ne luăm rămas bun" ale aceluiaș autor. Parcă te-ar trage de mânecă să devii prezent în prezentul propriu.
Arata mai mult
Cititorul 2F396B
04/11/2024 11:04
Achizitie verificata
Mi-a placut foarte mult aceasta carte, atat de mult incat mi-am comandat si celelalte volume. Daca nici voi nu stiati ca este o serie, acum ati aflat!
Arata mai mult
Kou
28/10/2024 16:26
Recunosc, acest review este un pic "înșelător".
Nu am citit (încă) cartea, dar am văzut filmul.
Și după acest fapt, am decis, cu prima ocazie disponibilă, să cumpăr și cartea (planuri de viitor).
Pare un titlu "banal" și o poveste ca oricare alta; sunt o persoană care, în general, detestă călătoriile în timp în media (și mai ales prezența lor în cărți), dar cum pentru fiecare regulă există și o excepție, iată că și Toshikazu Kawaguchi a reușit să mă "îmbuneze" la opinie, reușind să mă convingă să le "convertesc" la unul din tipurile mele preferate.
Care persoană nu ar vrea să schimbe prezentul, măcar puțin? Și dacă poți să te întorci în timp, să faci acel lucru (știi tu care), ar mai conta că nu schimbă prezentul, atâta timp cât sufletul tău ar simți o ușurare?
Reguli stricte, dar povești cu suflet.
Arata mai mult
roxana_simoiu
11/09/2024 14:33
Achizitie verificata
O carte banala, de adolescenti. Mult prea simplu scrisa pentru mine, parca ar fi o compunere scrisa de un copil...
Arata mai mult
scasika
10/09/2024 18:15
Achizitie verificata
"Pană nu se răcește cafeaua" de Toshikazu Kawaguchi e un roman emoționant despre regrete și alegeri, cu o poveste fascinantă despre călătoriile în timp și reconectare. Recomand.
Arata mai mult
M.S.
01/09/2024 08:01
Titlul este înșelător, pare superficial, dar deloc așa!!
Recomandare călduroasă pt lectura. Mi-a raspuns unor intrebari intime, plecând de la dorinta împărtășită si de mine de a călători in trecut. Aș fi schimbat puțin regulile acestui tip de călătorie. Mai precis mi-ar fi plăcut ca intoarcerea să poată determina modificarea viitorului. Dar scriitura ar fi devenit prea complicată si intr-o astfel de variantă probabil ar fi aparut haosul intoarcerilor repetate si al modificarilor destinului la infinit. Daca acest lucru ar fi posibil in realitate.... Las plăcerea descoperirii nu va spun prea mult.
Arata mai mult
Ungureanu Dan4
25/03/2024 13:27
Achizitie verificata
Am văzut filmul făcut după această carte și am cumpărat-o deoarece mi s-a părut deosebit. Cred că, dacă am fi sinceri cu noi și dacă ne-ar preocupa relația cu ceilalți, am vrea să facem călătorii în timp, fie și preț de o cafea, pentru a îndrepta sau măcar pentru a încerca să îndreptăm ceva ce am stricat cândva cu atitutidea noastră. Partea interesantă e că se poate călători oriunde în timp, nu doar în trecut.
Arata mai mult
