Dupa poduri si gradini, strazi si teatre, George Banu isi continua calatoria in a doua parte a seriei Parisul personal, trecand de la exteriorul orasului la interiorul „casei cu daruri“,  a carei cartografie afectiva o reconstituie. Eseu ce aliaza cuvintele cu imaginile Mihaelei Marin in numele dorintei de a privi obiectele splendide fixate pe zidurile din jur si totodata de a reinvia amintirea prietenilor care le-au oferit. Aici putem urmari labirintul unei vieti si patrunde in interiorul unei constelatii subiective constituite in timp, gratie cadourilor ce evoca fiinte si scene intime: un inger baroc ranit si o fotografie metafizica, un Iisus al lui George Apostu si o coroana a lui Aureliu Manea...peceti al caror secret intim George Banu il dezvaluie acum formuland totodata si o poetica subtila a cadourilor. Cadourile afectiunii. Cadourile inimii. Cadouri a caror prezenta de azi salveza trecutul de ieri. Experienta proustiana.