La 15 ani, Labis era deja un poet cunoscut, invitat sa participe la Congresul Tinerilor Scriitori de la Iasi, iar in 1952 era admis la cursurile faimoasei Scoli de Literatura. Anumite gesturi de fronda, care au fost catalogate de conducerea Scolii drept abateri de la morala comunista si de la disciplina si l-au adus in 1955 sa fie aproape de excluderea din Uniunea Tineretului Muncitor, n-au facut decat sa sporeasca legenda. Acreditata si de marturiile unor apropiati, s-a pus astfel in circulatie imaginea unui Labis rebel, potential oponent al regimului comunist, imagine greu de sustinut cu argumente temeinice, dar si greu de infirmat (caci manifestarile anti-regim ale poetului n-au fost publice niciodata, in timp ce poezia sa e pe linia ideologiei comuniste, in legatura cu justetea careia Labis nu a manifestat indoieli). Iar sfarsitul prematur al poetului, strivit de un tramvai la 21 de ani, in noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, a impins legenda pana la ultimele ei consecinte. S-a speculat ideea ca tanarul scriitor devenise indezirabil pentru puterea politica si a fost lichidat de oamenii Securitatii sau ai spionajului sovietic, cu atat mai mult cu cat, in cele zece zile in care a supravietuit accidentului, Labis ar fi afirmat (conform unor martori) ca a fost impins sub rotile tramvaiului de o persoana pe care n-a putut-o identifica. - Octavian Soviany