Chiar in ziua in care implinea treizeci de ani, Josef K., prim-procurist bancar si celibatar, este arestat, fara sa i se aduca la cuno stinta motivul arestarii, de doi agenti ai unei agentii nespecificate. Din acel moment, viata lui se schimba ireversibil. Judecat de un tribunal aflat intr-o cladire cu aspect deplorabil, lui K. nu i se aduce nici o invinuire, de si toata lumea il considera vinovat. Totul este halucinant si ireal, iar K. va incerca in mod disperat sa afle adevarul despre ceea ce i se intampla, pentru ca, in cele din urma, sa fie ucis „ca un caine“.

 

Cel mai cunoscut roman al lui Franz Kafka, Procesul a devenit faimos la scurt timp dupa publicarea postuma, influentand scriitori precum Jean-Paul Sartre, Albert Camus sau Gabriel Garcia Marquez si intrand in canonul literar major al modernitatii.

 

Kafka este cel mai mare scriitor de limba germana al timpului nostru. Poeti precum Rilke, romancieri precum Mann par fie sa paleasca in comparatie cu el, fie sa radieze o lumina puternica, dar artificiala. - Vladimir Nabokov

 

Cu cat opera e mai desavarsita, cu atat mai putin ne trimite spre autorul ei. [...] Franz Kafka este scriitorul care si-a consumat experienta de viata in asemenea masura, incat referirea la biografie devine superflua. - Martin Walser

Fragment din cartea "Procesul" de Franz Kafka:

"Cei trei tineri atat de stersi, atat de palizi, care lui ii apareau in memorie doar ca un grup ce admira fotografiile domnisoarei Brstner, erau de fapt angajati la banca sa, nu colegi, asta era prea mult spus si demonstra o lacuna in cunostintele inspectorului, dar functionari la banca erau in orice caz.

Cum putuse sa treaca asta cu vederea? Cat de mult trebuie sa-l fi impresionat inspectorul si gardienii, daca nu-i recunoscuse pe cei trei tineri! Erau acolo Rabensteiner, cel care dadea tot timpul din maini, blondul Kullich, cu ochii cufundati in orbite si Kaminer, cu eternul zambet insuportabil.

- Buna dimineata, a spus K. dupa o clipa si le-a intins mana celor trei, care se inclinau corespunzator. Chiar nu v-am recunoscut. Acum vom merge la treaba, nu?

Domnii au aprobat din cap viguros, razand, ca si cum tot timpul ar fi asteptat asta, dar cand K. si-a dat seama ca-i lipsea palaria, care ramasese in camera sa, au alergat unul dupa celalalt s-o aduca, ceea ce lasa sa se intrevada o oarecare jena. K. statea linistit si-i privea prin cele doua usi deschise, ultimul era bineinteles indiferentul Rabensteiner, care mergea intr-un fel de trap marunt, dar numai de forma. Kaminer i-a inmanat palaria, iar K., in timp ce si-o punea, a trebuit sa-si spuna explicit, dupa cum era deseori necesar s-o faca si la banca, pentru a reusi sa se abtina, ca zambetul lui Kaminer nu era intentionat, ca el, in principiu, nu putea zambi intentionat. In vestibul, doamna Grubach, care nu arata foarte coplesita de sentimentul vinovatiei, a deschis usa locuintei pentru toti; ca de atatea ori, K. a observat cordonul de la sort care-i strangea pantecul zdravan pana la o adancime cu adevarat inutila."