Prin izbanda martiriului Sfantului Efrem, moar-tea a fost din nou biruita cu puterea lui Hristos, iar aceasta s-a savarsit in inima monahului-mu-cenic dintru implinirea dragostei pentru vraj-masi. invesmantandu-se intru lumina lui Dum-nezeu si va."rsandu-si sangele in cumplite cazne pe Colina Neprihanitilor, azi Sfantul Efrem surade tuturor nedreptatitilor lumii, adeverind deplin nadejdea adusa de invierea Domnului. Bratele dragostei sale ne cuprind pe toti cei impovarati de nedreptatile altora sau de ale noastre, topind in imbra." tisarea sa tot amarul si mahnirea cea din lume. indreptandu-ne cugetul inimii catre Sfan-tul Efrem, primim alinare, mangaiere, dar mai ales intarire si rabdare intru a suferi cele ingadui-te de Dumnezeu asupra noastra. Fie ca, pe Sfan-tul Efrem avandu-1 impreuna.'-calator in caile acestei vieti, sa ne inseninam cu liniste launtrica, ca si noi sa fim incununati de cuvantul Mantuito-rului, care spune: „si veti fi urati de toti pentru numele Meu; iar cel care va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui" (Matei 10, 22).

Fragment:

"NU AVEA NICI CHIP,
NICI FRUMUSEŢE

O soră din mănăstirea de la Nea Makri povesteşt lucrurile următoare despre Sfântul Efrem:
Mă aflam în biserica bizantină care se află in construcţie, dar am văzut-o terminată, plină de măreţie. Acolo avea loc slujba de sărbătorire a coborârii Sfântulu nostru din copacul în care îl spânzuraseră cu capul în jo acei lupi sângeroşi, necredincioşii otomani. Se afla de faţa un mare sobor de sfinţiţi slujitori: arhiepiscopi, preoti, diaconi, ieromonahi şi monahi, imbrăcaţi strălucitor precum şi o mare mulţime de oameni, întrucât urm să fie coborât din copac trupul ucis cu multă cruzime al Sfântului Efrem. Dar acei turbaţi îl aduseseră într asemenea stare, încât nu se puteau recurnoaşte nici trupul nici mâinile, nici picioarele, nici capul. Era însângerat, ciopârţit, „nu avea nici chip, nici frumuseţe".
Atunci se infăţişă un ieromonah venerabil, purtând veşminte aurite şi cu cruci roşii. Puse o scară şi coboi cu mare grijă trupul cu totul chinuit, acoperit de răni ciopârţit al Sfântului nostru. Apoi, după ce l-a infăşura într-o pânză, l-a pus in braţele mele, iar veşmintele mi-au fost înmuiate în sânge până într-atât, încât, amintindu-mi doar, simt că mă topesc, că sunt gata să mor d durere. O, Sfinte al meu! Cum ai putut răbda chinuri atât de infricoşătoare? Dacă aş putea avea măcar lacrimi ca să-ţi plâng suferinţele grozav de amare... Însă te rog de treci cu vederea nelegiuirile mele, iartă-mă, căci am păcătuit, şi ai milă de mine, păcătoasa! Soborul Sfintilor s-a arătat la Nea Makri întru prItznuirea muceniciei tale, Sfinte Efrem, şi, cunoscând nevoinţele tale şi răbdarea pe care în multe cazne AI arătat-o, s-au veselit întru Duhul Sfânt, mulţumind plIpânului Hristos, Cel Care, Dumnezeu fiind, prin intrupare S-a făcut sluga tuturor. Stăpânul Vietii S-a Iktpus morţii din dragoste nemărginită pentru firea omenească, iar prin Învierea Sa ne-a dăruit cale de urmat, El insuşi fiindu-ne şi impreună-Călător, şi Cale. Slavă Celui Care a luat asupra Sa toate păcatele noastre si S-a făcut prin moarte fără de chip şi frumuseţe! Slavă Tle, Doamne, pentru smerenia Ta cea mare, pe care nici o minte zidită nu o poate cuprinde! "