Povestea fascinanta a imparatesei Ecaterina, femeia care a domnit intr-o lume a barbatilor.
Tanya Kagan, specialista in arta ruseasca la o casa de licitatii din New York se pregateste pentru cea mai importanta licitatie din viata ei: un medalion cu Ordinul Sfintei Ecaterina. Pe masura ce apar tot mai multe intrebari legate de acest Ordin si febra licitatiei creste, Reyn ii poarta pe cititori prin lumea fascinanta a Ecaterinei celei Mari, faimoasa imparateasa din secolul al XVIII-lea, care a detinut medalionul si care, surprinzator, se confrunta cu aceleasi tensiuni si probleme ca o femeie de azi. Este o poveste despre casnicie: ce se intampla cu un cuplu, sau chiar cu o intreaga natiune, cand sotia e mai puternica decat sotul ei?
Reyn impleteste fermecator povestea Tanyei cu a Ecaterinei. Amandoua au de suferit pentru calitatile lor: ambitia, hotararea, sangele-rece, pe care societatea le asteapta de la barbatii puternici, dar care par suspecte cand e vorba de femei. - Vogue
Fragment din volumul "Sotia imperiala" de Irina Reyn:
"Se asteapta la un palat rusesc minunat, un Versailles al Rasaritului, despre care a citit in ghidurile de calatorie, dar echipajul opreste in fata unei cladiri modeste de lemn, pictate in culori vii, primitive. E straina, demodata si ii lipseste stralucirea. Sa fie oare cabana asta supradimensionata Curtea imparatesei Elisabeta Petrovna a Rusiei? Mama ei ofteaza dezamagita cand vede cabana de lemn. Jumatate din coliba este cufundata in intuneric, doar cateva ferestre sunt luminate, ca si cum anticipau sosirea unui oaspete neasteptat, iar un sir de copaci inghetati strajuieste intrarea baracii. Treptele scarii sunt ciobite, prima dintre ele s-a facut deja una cu pamantul.
Dar apoi linistea este intrerupta, trasura lor e inconjurata de o suita de sambelani, care se napustesc sa le deschida usile cupeului si le saluta intr-un amestec de limbi straine, germana si zumzetul gutural al limbii ruse. Cuferele le sunt date mai departe din mana in mana, pana cand dispar pe usa de la intrarea in palat. Sofie se chinuieste sa-si aminteasca protocolul de la Curte. Oare ar trebui sa astepte ca servitorii sa se incline in fata lor? Oare ar trebui sa astepte sa fie conduse inauntru de cineva anume? Flacarile lumanarilor alunga intunericul. Sofie se simte dezorientata, redusa la nivelul unei miniaturi, o novice.
Coboara din trasura, iar mama ei e solemna si ceremonioasa, la bratul unui feldmaresal. Li se ureaza bun venit si sunt prezentate altor curteni care le intampina protocolar, conduse apoi cu mare pompa spre doua camere colorate strident de la capatul coridorului. Interiorul saloanelor e parca mai promitator, impodobit cu stralucirea rafinata a aurului incrustat, ornamentat cu draperii scumpe de brocart, in stil francez, candelabre de cristal, pardoseli de lemn decorate cu mozaic si oglinzi mari, din tavan si pana la podea. Parchetul stralucitor, de lemn are cateva elemente lipsa, dar este proaspat lustruit. Servitori invesmantati in redingote cafenii ii aduc pahare de vin pe platouri din aur si o invita sa ia loc. Dar Sofie e nelinistita. Intreaga atmosfera radiaza un farmec exotic, ca in povesti.
Cand raman singure, mama si fiica se privesc reciproc cu scepticism.
- Iata-ne deci aici! spune Sofie, doar pentru a umple tacerea.
Dar mama ei scoate deja din geamantan o cutiuta violeta cu pudra.
- In seara asta n-avem voie sa ne odihnim, Figgy. Trebuie sa fim pregatite sa-l impresionam pe Maiestatea Sa.
Pentru Sofie, mama ei este la fel de straina ca stepele aspre prin care tocmai au calatorit, exprimand intotdeauna observatii critice. Continutul plangerilor Johannei Elisabeta de Holstein-Gottorp este mereu acelasi: numai daca n-ar fi acceptat sa se marite cu Christian August, Printul de Anhald-Zerbst si tatal Sofiei, care a ingropat-o de vie, prizoniera intr-o viata provinciala plicticoasa, departe de orice farama de stralucire si divertisment! Daca ar fi insistat ca Printul Frederic al II-lea al Prusiei sa intervina in acel moment crucial din noaptea nuntii lor, ea ar fi putut fi vedeta marilor scene ale lumii! Acum a trebuit sa apeleze la relatiile ei familiale pentru a-i asigura Sofiei succesul. Fiica ei nu trebuie sa uite ca promisiunea viitoarei sale fericiri se datoreaza sacrificiilor mamei sale.”