Cartea de fata, intitulata Sotul meu de dincolo, este un strigat de durere (...)

 

Poeta nu se adreseaza direct lui Charon, luntrasul care conducea sufletul mortilor pe apele Styxului, ci sufletului celui plecat, cu rugamintea ca acesta sa-i spuna luntrea sa-ntoarca. Exista vaga speranta ca o intarziata parca (parcele fiind zeite ale destinului in mitologia greaca) sa nu fi taiat firul din ghem, dar entropia este prea puternica si poarta sufletul plecat in departari de niciund. Este intarita aceasta plecare iremediabila a sufletului spre lumea de dincolo prin imaginea liniste de sfarsit de lume. Poeta ar vrea sa fie ca Orfeu care, candva, a facut calatoria in Infern pentru a o readuce la viata pe Euridice, o nimfa a copacilor, driada iubita a poetului mitic. - Ion Hirghidus