Îmi place foarte mult această carte și mă regăsesc in poveste .mulțumesc !

Papini este, înainte de toate, un excentric, un geniu prin descrierile riguroase și talentul cu care își exprimă pasiunea de a scrie și cultura atotcuprinzătoare. Opera sa, Un om sfârșit, se remarcă prin pasiunea față de cunoaștere, dezgustul față de tot ce este mediocru și lipsit de motivație, relevând un memoriu pentru posteritate având ca obiect alungarea comunului. E despre ambiție, vanitate și dorința de a excela.

Cu siguranță o capodoperă ce merită lecturată.

Un roman autobiografic al unui om genial, dar macinat de indoieli, apasat de nihilism. Papini a pus emotie in fiecare cuvant, si nu o emotie superflua, ci o traire adanca, o forta nimicitoare. Iata o carte exploziva!

Mi-a placut foarte mult cartea lui Papini. Am intalnot o filosofie moderna, un alter ego al autorului macinat de problemele adolescentine peste care si-a pus amprenta saracia. I-am acordat 5 stele acestei carti, pe care le merita din plin.

Întreaga poveste se centrează în jurul unui singur personaj, naratorul însuși, care prin limbajul la persoana I își expune mai ușor în fața cititorilor trăirile, ca pe niște puncte situate la poli diferiți. Ne sunt descrise frica, teama de eșec, iubirea față de aproape, dorința de a reconstrui o noua lume după propriile reguli, dar, totodată și ura față de semeni. Încă din primele pagini ale romanului suntem parcă transpuși în Infernul lui Dante, unde pe ușa de la intrare scrie: „Lasciati ogni sperantza voi ch'entrate” (Lăsați orice speranță, voi, care intrați aici), semn că toată această dramă a tinereții este trăită cu o intensitate care îi pătrunde în toate celulele corpului şi care se va vindeca doar aproape de vârsta de 30 de ani, vârsta maturității, care îi va schimba perspectiva asupra propriei persoane, dar nu-l va face să renunțe la rigorile și ideile deja construite în mintea sa.