“Viitorul capitalismului” ofera o analiza cuprinzatoare a cauzelor decalajelor contemporane care sfasie structura societatilor occidentale, contribuind cu solutii pragmatice, realiste pentru refacerea echilibrului social, economic si politic.

Paul Collier enumera trei decalaje ingrijoratoare: decalajul intre tarile bogate si cele sarace, decalajul dintre metropolele bogate si provinciile sarace si dezindustrializate, decalajul dintre cei educati si bogati si cei saraci si mai putin educati.

Desi in ultimii 30 de ani, aproximativ 1 miliard de oameni au iesit din saracie urmare a cresterii economice din tarile in curs de dezvoltare, totusi inegalitatile economice si sociale persista.

Paul Collier deplange disparitia democratiei sociale, de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, cand statele se refaceau dupa dezastrul razboiului iar societatile si cetatenii erau animati de valori comune si de un scop comun. Erodarea bunastarii s-a petrecut dupa anii 70 iar vinovatii sunt vazuti ca fiind elitele care au parasit politicile comunitariste ale statului social pentru ideologiile utilitariste, libertariene si rawls-iene. Tesutul social s-a destramat, sentimentul de apartenenta a disparut, aparand o falie din ce in ce mai pregnanta intre elite si cetateni, pe fondul lipsei de incredere si de obiective comune. Collier predeaza pentru restabilirea obligatiilor reciproce (intr-o lume a inflatiei drepturilor individuale) cu ajutorul dezvoltarii naratiunilor care conduc la o identitate comuna: apartenenta comuna, obligatii reciproce si actiuni comune care conduc la bunastare.

Solutiile propuse in carte sunt pragmatice si simple, reusind sa evite antinomiile ideologice (dreapta/stanga, conservatori/progresisti), insistand asupra restaurarii eticii in natiuni, in companii si in familie. La nivel de companie propune de exemplu adoptarea unui model mai eficient economic pe termen lung, cel al cooptarii angajatilor in cadrul consiliilor de administratie al companiilor. Pentru recuperarea decalajului intre metropola si provincie o solutie interesanta ar fi impozitul pe chirie (ideea e chiar veche, din secolul 19).

Am apreciat tonul optimist si abordarea realista, cumpatata, care reuseste sa schiteze o lume mai buna, fara recursul la nostalgie fata de epoci apuse sau utopii, tinandu-se departe atat de mirajul populismului cat si de pericolul urmarii unei linii ideologice.