Cele 41 de Capricii (Studii) op. 22 - compuse de Bartolomeo Campagnoli pentru viola - sunt considerate o opera pedagogica clasica pentru studiul acestui instrument, alaturi de alte lucrari ca studiile lui Bruni, Hermann, Hoffmeister si de celebrele lucrari didactice ale lui Kreutzer, Fiorillo, Rode (pentru vioara) transcrise pentru viola, constituind in acelasi timp si un material de baza, indispensabil, in studiul violei. Compuse in limbajul muzical al epocii, ele se caracterizeaza printr-o mare melodicitate, bogata substanta emotionala, fapt care contribuie la usurarea insusirii diferitelor probleme tehnice, pe langa cele de interpretare. Prin valoarea lor muzicala si tehnica instrumentala, Capriciile de Campagnioli aduc o contributie pretioasa la fundamentarea si dezvoltarea unei tehnici de baza, la baza muzicalitatii si a capacitatii de realizare artistica. In procesul de invatamant instrumental, la acestea se va ajunge prin respectarea principiului pedagogic al progresivitatii, pornind de la insusirea temeinica a pozitiilor fixe si a schimburilor de pozitii, la studiile pregatitoare selectionate din Kayser, Szeremi, Bruni etc. Numai dupa insusirea acestei materii se va trece la studiile si capriciile.
Prin continutul lor variat, Capriciile de Campagnioli se adreseaza ambelor laturi ale educatiei si instructiei instrumentale: laturii tehnice si muzical-artistice.