Croitoreasa de la Dachau e o poveste extrem de trista despre conditia femeii intr-o societate marcata de razboi si de urmarile acestuia. Ada e o tanara cu multe visuri, talentata si inocenta, plina de sperante si incredere. O serie de circumstante nefavorabile si de decizii proaste o aduc insa in fata unui sfarsit dureros. E un personaj complex care iti starneste atat compasiune, cat si repulsie. O judeci pentru naivitatea ei, dar o apreciezi pentru felul in care lupta sa supravietuiasca si se agata de visul ei. O detesti cand incearca sa-si provoace un avort spontan, insa iti e mila de ea cand e batuta, infometata si umilita. Dupa terminarea razboiului, nu mai ramane nimic din vechea Ada si tocmai asta e partea trista. Majoritatea romanelor despre razboi prezinta niste supravietuitori, niste persoane care reusesc sa-si pastreze umanitatea, sa ierte si sa mearga mai departe. Ada in schimb nu e suficient de puternica sa faca asta si se agata de resentimente si dorinta de razbunare. Mi-a parut rau de ea si cred ca a fost judecata prea aspru. Nu a fost in lagar, dar asta nu inseamna ca a suferit mai putin. Romanul are un impact emotional puternic, pentru ca te face sa asisti la decaderea Adei, la transformarea ei dintr-o fata inocenta si increzatoare, intr-o prostituata si o criminala, in cele din urma. Recomand acest roman, m-a surpins datorita personajului principal si datorita faptului ca nu seamana deloc cu ceea ce am citit pana acum despre cel de-al doilea razboi mondial. Romanul spune povestea unei femei a carei viata a fost distrusa de razboi, ale carei actiuni au fost judecate si condamnate, a carei vis a tinut-o in viata in Germania nazista, dar nu a mai reusit sa o ajute si in Londra.

Din acelasi registru ca:Privighetoarea,Cand infloreste liliacul,Ultimul tren spre Istanbul,Arhitectul parizian,Singurul om,Tatuatorul de la Auschwitz,Supravietuitorii,Se numea Sarah,Baiatul cu pijamale in dungi,Calaretul de arama,O mare de lacrimi,Printre tonuri cenusii,Povestitorul,Confidentul!Toate mi-au placut enorm!