Din cer au cazut trei mere
Din cer au cazut trei mere
• Premiul Iasnaia Poliana 2016
O lume in care personajele si intamplarile contureaza o realitate simbolica, extrasa din amanuntele vietii de zi cu zi, o iubire tarzie care salveaza lumea, un sat de piatra aflat pe varful unui munte armean, unde magia si misterul si-au pastrat neatinse puterile. Cu o somptuoasa imaginatie si o atentie deosebita pentru detaliile cele mai fine, Narine Abgarian construieste un univers in care cititorul isi doreste sa zaboveasca mult dupa ce povestea s-a sfarsit.
In Maran, viata este suspendata intre realitate si basm, intr-un timp care prinde contur incet-incet, luand dureros forma istoriei. Razboiul si dezastrele naturale au zdruncinat in nenumarate randuri pacea fragila a oamenilor. Anatolia, a carei viata, nu mai putin decat a celorlalti, a fost marcata de suferinta, moarte, lupta si indarjire, dar si de evenimente providentiale si semne inexplicabile, este, la 58 de ani, cea mai tanara locuitoare a micii asezari din varf de munte. Si crede ca viata ei, ca si a satului, se apropie de sfarsit, fara sa stie ca va fi, de fapt, purtatoarea miracolului care va face totul sa renasca. Iar timpul este invins.
Cititi acest roman. Este balsam pentru suflet. - Ludmila Ulitkaia
Un murmur bland, usor nedeslusit, te atrage ca o vraja in interiorul acestui spatiu, unde este atat de bine, cald si liniste, incat pana si evenimentele triste (deloc putine in Maran) par ceva organic, care nu starneste nici o impotrivire interioara. - Galina Iuzefovici
Un roman incantator, cu personaje ale caror ciudatenii sunt uneori amuzante, alteori sfasietoare. O poveste plina de duiosie despre familie, prietenie si comunitate. - Foreword Reviews
Cititi acest roman. Este balsam pentru suflet. - Ludmila Ulitkaia
Un murmur bland, usor nedeslusit, te atrage ca o vraja in interiorul acestui spatiu, unde este atat de bine, cald si liniste, incat pana si evenimentele triste (deloc putine in Maran) par ceva organic, care nu starneste nici o impotrivire interioara. - Galina Iuzefovici
Un roman incantator, cu personaje ale caror ciudatenii sunt uneori amuzante, alteori sfasietoare. O poveste plina de duiosie despre familie, prietenie si comunitate. - Foreword Reviews
Am vrut sa scriu o carte al carei sfarsit sa ofere speranta. Omenirea are mare nevoie de speranta, de povesti despre bine. - Narine Abgarian
Fragment din cartea "Din cer au cazut trei mere" de Narine Abgarian:Din cer au cazut trei mere este o minunata saga despre locuitorii unui sat armean. Insa povestea acestui sat este de fapt o poveste despre noi. Si aici sta talentul scriitoricesc al lui Narine Abgarian. O carte plina de tandrete si umor, subtilitate si genul acela de maiestrie rara, atat de fireasca, incat nici n-o remarci. - Evgheni Vodolazkin
Traducere din limba rusa de Luana Schidu.
Traducere din limba rusa de Luana Schidu.
"Magtahine venea catre seara, indata dupa ce pe la ferestrele caselor incepeau sa se aprinda luminite, iar noaptea de septembrie isi desfasura invelitoarea de stele peste sat. Statea pe veranda, cu mainile incrucisate la piept, si se uita in curte. Vasili se obisnuise cu vizitele raposatei neveste. Prima data cand i-a observat silueta transparenta pe fondul cerului care se intuneca, in ciuda situatiei ireale, l-a incercat nu frica, ci un soi de descumpanire si neputinta. Anatolia era deja in pat la ora aceea - din cauza sanatatii subrede, ea isi petrecea aproape tot timpul liber fie pe divan, cosand ceva nu prea complicat, fie in pat. Vasili avea grija de ea cu devotament - ii pregatea ceaiul, ii invelea cu patura picioarele vesnic inghetate si nu uita sa-i aduca la timp infuzia de ierburi pe care trebuia s-o ia de trei ori pe zi, neaparat inainte de masa.
Daca se intampla sa se duca la fierarie, ii prevenea negresit pe Iasaman si Ovanes, ca sa n-o lase nesupravegheata. Anatolia era miscata pana-n adancul sufletului de grija lui. Neobisnuita cu o purtare tandra si atenta, in masura in care-i permitea sanatatea, ii raspundea la fel - ii gatea felurile de mancare preferate, ii punea in ordine garderoba modesta - ii transforma sau ii cosea vechiul palton, ii carpea lenjeria, i-a impletit cateva perechi de sosete de lana, i-a cusut doua camasi dintr-o bucata de panza de bumbac, pe care o pastrase pentru ea. Seara il invata sa scrie si sa citeasca - Vasili, scotand varful limbii de efort, trasa buclele literelor, tinand cu dificultate creionul intre degetele neindemanatice, deformate de munca grea in fierarie, iar apoi, incruntandu-se si poticnindu-se, citea, rostind chinuit cuvintele pe silabe. Ca sa-i lase timp sa se odihneasca dupa teme, Anatolia ii citea cu voce tare din cartile pe care le luase de la biblioteca in prima iarna friguroasa, salvandu-le astfel de la pieire. Ea tinea minte pe dinafara continutul acestor carti, dar, vazand interesul real al lui Vasili, ii citea cu atata placere, de-ai fi zis ca era prima data cand lua cartea in maini. Adormeau intr-o imbratisare duioasa. Ea, zambind, se gandea cat de multe chipuri poate sa aiba fericirea omeneasca, cat de multe chipuri si cata generozitate - in fiecare dintre manifestarile ei. Se fastacea si rosea cand isi amintea prima noapte de dragoste, stangace, la o saptamana dupa ce Vasili se mutase la ea."
PRP: 33.84 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
32.15Lei
32.15Lei
33.84 LeiPrimesti 32 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
• Premiul Iasnaia Poliana 2016
O lume in care personajele si intamplarile contureaza o realitate simbolica, extrasa din amanuntele vietii de zi cu zi, o iubire tarzie care salveaza lumea, un sat de piatra aflat pe varful unui munte armean, unde magia si misterul si-au pastrat neatinse puterile. Cu o somptuoasa imaginatie si o atentie deosebita pentru detaliile cele mai fine, Narine Abgarian construieste un univers in care cititorul isi doreste sa zaboveasca mult dupa ce povestea s-a sfarsit.
In Maran, viata este suspendata intre realitate si basm, intr-un timp care prinde contur incet-incet, luand dureros forma istoriei. Razboiul si dezastrele naturale au zdruncinat in nenumarate randuri pacea fragila a oamenilor. Anatolia, a carei viata, nu mai putin decat a celorlalti, a fost marcata de suferinta, moarte, lupta si indarjire, dar si de evenimente providentiale si semne inexplicabile, este, la 58 de ani, cea mai tanara locuitoare a micii asezari din varf de munte. Si crede ca viata ei, ca si a satului, se apropie de sfarsit, fara sa stie ca va fi, de fapt, purtatoarea miracolului care va face totul sa renasca. Iar timpul este invins.
Cititi acest roman. Este balsam pentru suflet. - Ludmila Ulitkaia
Un murmur bland, usor nedeslusit, te atrage ca o vraja in interiorul acestui spatiu, unde este atat de bine, cald si liniste, incat pana si evenimentele triste (deloc putine in Maran) par ceva organic, care nu starneste nici o impotrivire interioara. - Galina Iuzefovici
Un roman incantator, cu personaje ale caror ciudatenii sunt uneori amuzante, alteori sfasietoare. O poveste plina de duiosie despre familie, prietenie si comunitate. - Foreword Reviews
Cititi acest roman. Este balsam pentru suflet. - Ludmila Ulitkaia
Un murmur bland, usor nedeslusit, te atrage ca o vraja in interiorul acestui spatiu, unde este atat de bine, cald si liniste, incat pana si evenimentele triste (deloc putine in Maran) par ceva organic, care nu starneste nici o impotrivire interioara. - Galina Iuzefovici
Un roman incantator, cu personaje ale caror ciudatenii sunt uneori amuzante, alteori sfasietoare. O poveste plina de duiosie despre familie, prietenie si comunitate. - Foreword Reviews
Am vrut sa scriu o carte al carei sfarsit sa ofere speranta. Omenirea are mare nevoie de speranta, de povesti despre bine. - Narine Abgarian
Fragment din cartea "Din cer au cazut trei mere" de Narine Abgarian:Din cer au cazut trei mere este o minunata saga despre locuitorii unui sat armean. Insa povestea acestui sat este de fapt o poveste despre noi. Si aici sta talentul scriitoricesc al lui Narine Abgarian. O carte plina de tandrete si umor, subtilitate si genul acela de maiestrie rara, atat de fireasca, incat nici n-o remarci. - Evgheni Vodolazkin
Traducere din limba rusa de Luana Schidu.
Traducere din limba rusa de Luana Schidu.
"Magtahine venea catre seara, indata dupa ce pe la ferestrele caselor incepeau sa se aprinda luminite, iar noaptea de septembrie isi desfasura invelitoarea de stele peste sat. Statea pe veranda, cu mainile incrucisate la piept, si se uita in curte. Vasili se obisnuise cu vizitele raposatei neveste. Prima data cand i-a observat silueta transparenta pe fondul cerului care se intuneca, in ciuda situatiei ireale, l-a incercat nu frica, ci un soi de descumpanire si neputinta. Anatolia era deja in pat la ora aceea - din cauza sanatatii subrede, ea isi petrecea aproape tot timpul liber fie pe divan, cosand ceva nu prea complicat, fie in pat. Vasili avea grija de ea cu devotament - ii pregatea ceaiul, ii invelea cu patura picioarele vesnic inghetate si nu uita sa-i aduca la timp infuzia de ierburi pe care trebuia s-o ia de trei ori pe zi, neaparat inainte de masa.
Daca se intampla sa se duca la fierarie, ii prevenea negresit pe Iasaman si Ovanes, ca sa n-o lase nesupravegheata. Anatolia era miscata pana-n adancul sufletului de grija lui. Neobisnuita cu o purtare tandra si atenta, in masura in care-i permitea sanatatea, ii raspundea la fel - ii gatea felurile de mancare preferate, ii punea in ordine garderoba modesta - ii transforma sau ii cosea vechiul palton, ii carpea lenjeria, i-a impletit cateva perechi de sosete de lana, i-a cusut doua camasi dintr-o bucata de panza de bumbac, pe care o pastrase pentru ea. Seara il invata sa scrie si sa citeasca - Vasili, scotand varful limbii de efort, trasa buclele literelor, tinand cu dificultate creionul intre degetele neindemanatice, deformate de munca grea in fierarie, iar apoi, incruntandu-se si poticnindu-se, citea, rostind chinuit cuvintele pe silabe. Ca sa-i lase timp sa se odihneasca dupa teme, Anatolia ii citea cu voce tare din cartile pe care le luase de la biblioteca in prima iarna friguroasa, salvandu-le astfel de la pieire. Ea tinea minte pe dinafara continutul acestor carti, dar, vazand interesul real al lui Vasili, ii citea cu atata placere, de-ai fi zis ca era prima data cand lua cartea in maini. Adormeau intr-o imbratisare duioasa. Ea, zambind, se gandea cat de multe chipuri poate sa aiba fericirea omeneasca, cat de multe chipuri si cata generozitate - in fiecare dintre manifestarile ei. Se fastacea si rosea cand isi amintea prima noapte de dragoste, stangace, la o saptamana dupa ce Vasili se mutase la ea."
Detaliile produsului
De acelasi autor
Review-uri
Vicu Mara2
19/10/2022 12:00
Achizitie verificata
Cartea descrie o imagini bucolice si dezvaluie emotii in maniera scriitoriceasca de o poezie simpla.
Arata mai mult
Gantolea Narcisa Mirabela
07/10/2022 12:00
Achizitie verificata
O carte foarte bună!
Arata mai mult
CALMAU MONICA
06/10/2022 18:00
Achizitie verificata
Intr-un sat in care au mai ramas doar batrani, speranta renaste la propriu! O carte pe care am savurat-o, scrisa intr-un stil curgator, in care nu vezi cuvinte, ci imagini descrise.
Arata mai mult
NorGri
31/07/2022 00:00
Achizitie verificata
Sensibil,alert,delicat,scrisul Narinei m.a invaluit in multitudine de senzatii.De recitit
Arata mai mult
Sylvana
05/05/2022 18:00
N-aș fi crezut că mai poate cineva trezi în inima mea aceeași muzică dulce, aproape vrăjită, pe care a deșteptat-o Marquez, cu "Veacul de singurătate"... dar am dat de Narine, cu "Din cer au căzut trei mere".N-aș fi sperat că mai există pe undeva prin visele cântător-șoptitoare ale oamenilor, un sat ca Macondo... dar am dat de Maran.Si-am învățat (reînvățat, cred!) că potecile urcătoare spre viața de pulbere luminoasă din stele pot fi multe și nebănuite și că te pot aștepta chiar la colțul străzii tale de secol XXI, sub coperta cuminte și înflorită a unei cărți. Carte care te aruncă în minune de la primele ei cuvinte, dar te aruncă de nu te vezi și nici n-ai timp să-ți pregătești, cum se cuvine, aterizarea: "Vineri, imediat după amiază, când soarele, trecând de zenit, se rostogolea spre marginea de apus a văii, Sevoianț Anatolia s-a întins să moară." Și de s-ar fi limitat povestea doar la fraza aceasta, eu pe vecie vrăjită aș fi rămas! Dar nu se limitează la ea. Se deapănă mai departe, în cuvinte simple - "cu cât cuvintele sunt mai simple, cu atât sensul lor e mai profund", ne lămurește scriitoarea, dar, Doamne, ce greu e să ți le amintești, cuvintele astea, și cât de departe trebuie să călătorești în tine, pentru a le reîntâlni, acolo unde, de mult, de mult tare, le-ai surghiunit!Sevoianț Anatolia nu moare, ci se pune pe treabă, făcând, într-un an și o lună, ceva muuuult mai important. Povestea ajunge la noi, pentru că noaptea (noaptea aceea caldă și specială, care învăluie Maranul și Macondo-ul și toate satele din pulberea de stele a lumii dezvrăjite), "rostogolește în palmele-i răcoroase trei mere", pe care le aruncă din cer pe pământ: "unul pentru cine a văzut, unul pentru cine a povestit, iar al treilea, pentru cine a auzit și a crezut in bine."Oameni buni, prieteni dragi, citiți cartea! Dacă vreți să trăiți o zi de fericire, ca pe vremea în care erați copii și vă scufundați în poveste ca într-un râu de munte, citiți cartea Narinei Abgarian! Maran, satul armean de pe o coastă de stâncă, va deveni satul vostru; Șlapkanț Iasaman, Melikanț Vano, Eiboganț Valinka vor deveni vecinii voștri, iar voi vă veți aminti ce înseamnă viața, ce înseamnă moartea și cât de simplu este, de fapt, să treci prin ele. Dacă o faci cum trebuie.Una dintre cele mai frumoase aduceri-aminte pe care le prilejuiește povestea maraniană a Narinei e că orice venire pe lume a unui prunc e salvatoare de univers! N-o să vă trădez nici o fărâmă de taină a firului epic, ca să nu vă răpesc bucuria lecturii. Dar rândurile acestea trebuie să le scriu, pentru toți cei care se tem să aducă prunci pe lume, ori ii judecă pe aceia care nu se tem: "Cutărică a născut un copil, prelungindu-ne, astfel, viața, da, da, nu vă uitați la mine cu ochii căscați, așa e cum vă spun, eram cu toții în pragul morții, dar cum să mai murim acuma, când avem o asemenea răspundere - să creștem un copil, să-l învățăm cu lumea!"Și chiar așa și este, cum să mai murim? ��Mulțumesc pentru re-îmbrăcarea în tainele de care atât de ușor uităm, deși atât de complet ne înconjoară, Narine Abgarian ! Mulțumim, Editura Humanitas!
Arata mai mult
ARIANA
07/01/2022 21:00
Achizitie verificata
O carte minunată! E o poveste despre cat poate îndura omul, despre speranță și iubire, despre familie și istorie, despre strămoși, viitor și elemente magice, o metaforă a existenței. Citind, am participat la construirea sensului, am regăsit elemente din atmosfera copilăriei, nu la nivelul acțiunii, ci la nivelul senzațiilor.
Arata mai mult
andra_2011
29/12/2021 00:00
Achizitie verificata
Titlul face referire la o fraza din povestile locului: din cer sunt aruncate trei mere - unul pentru cel ce a vazut, unul pentru cel ce a povestit si unul pentru cel care a ascultat si a crezut in bine. Romanul este povestea oamenilor ce au trait in Maran, un satuc de munte din Armenia supus - ca orice loc! - trecerii prin evenimente dramatice sau derulate in linistea firescului, locuitorii sai traindu-si zilele in tihna bunei intelegeri sau a certurilor marunte, uneori sub stihia naturii, alteori sub prigoana vremurilor de dincolo de marginile sale, trecand prin viata sub semnul bucuriei si al tristetii, al pierderilor si al darurilor nascute din miracol.
Arata mai mult
Zamfi
11/11/2021 00:00
Achizitie verificata
O carte care te ține captiv până în zori. Un basm pentru oameni mari.
Arata mai mult
cozmamanuela
10/11/2021 18:00
Achizitie verificata
...o frumoasă poveste despre speranță.
Arata mai mult
