Din cer au cazut trei mere
Din cer au cazut trei mere
• Premiul Iasnaia Poliana 2016
O lume in care personajele si intamplarile contureaza o realitate simbolica, extrasa din amanuntele vietii de zi cu zi, o iubire tarzie care salveaza lumea, un sat de piatra aflat pe varful unui munte armean, unde magia si misterul si-au pastrat neatinse puterile. Cu o somptuoasa imaginatie si o atentie deosebita pentru detaliile cele mai fine, Narine Abgarian construieste un univers in care cititorul isi doreste sa zaboveasca mult dupa ce povestea s-a sfarsit.
In Maran, viata este suspendata intre realitate si basm, intr-un timp care prinde contur incet-incet, luand dureros forma istoriei. Razboiul si dezastrele naturale au zdruncinat in nenumarate randuri pacea fragila a oamenilor. Anatolia, a carei viata, nu mai putin decat a celorlalti, a fost marcata de suferinta, moarte, lupta si indarjire, dar si de evenimente providentiale si semne inexplicabile, este, la 58 de ani, cea mai tanara locuitoare a micii asezari din varf de munte. Si crede ca viata ei, ca si a satului, se apropie de sfarsit, fara sa stie ca va fi, de fapt, purtatoarea miracolului care va face totul sa renasca. Iar timpul este invins.
Cititi acest roman. Este balsam pentru suflet. - Ludmila Ulitkaia
Un murmur bland, usor nedeslusit, te atrage ca o vraja in interiorul acestui spatiu, unde este atat de bine, cald si liniste, incat pana si evenimentele triste (deloc putine in Maran) par ceva organic, care nu starneste nici o impotrivire interioara. - Galina Iuzefovici
Un roman incantator, cu personaje ale caror ciudatenii sunt uneori amuzante, alteori sfasietoare. O poveste plina de duiosie despre familie, prietenie si comunitate. - Foreword Reviews
Cititi acest roman. Este balsam pentru suflet. - Ludmila Ulitkaia
Un murmur bland, usor nedeslusit, te atrage ca o vraja in interiorul acestui spatiu, unde este atat de bine, cald si liniste, incat pana si evenimentele triste (deloc putine in Maran) par ceva organic, care nu starneste nici o impotrivire interioara. - Galina Iuzefovici
Un roman incantator, cu personaje ale caror ciudatenii sunt uneori amuzante, alteori sfasietoare. O poveste plina de duiosie despre familie, prietenie si comunitate. - Foreword Reviews
Am vrut sa scriu o carte al carei sfarsit sa ofere speranta. Omenirea are mare nevoie de speranta, de povesti despre bine. - Narine Abgarian
Fragment din cartea "Din cer au cazut trei mere" de Narine Abgarian:Din cer au cazut trei mere este o minunata saga despre locuitorii unui sat armean. Insa povestea acestui sat este de fapt o poveste despre noi. Si aici sta talentul scriitoricesc al lui Narine Abgarian. O carte plina de tandrete si umor, subtilitate si genul acela de maiestrie rara, atat de fireasca, incat nici n-o remarci. - Evgheni Vodolazkin
Traducere din limba rusa de Luana Schidu.
Traducere din limba rusa de Luana Schidu.
"Magtahine venea catre seara, indata dupa ce pe la ferestrele caselor incepeau sa se aprinda luminite, iar noaptea de septembrie isi desfasura invelitoarea de stele peste sat. Statea pe veranda, cu mainile incrucisate la piept, si se uita in curte. Vasili se obisnuise cu vizitele raposatei neveste. Prima data cand i-a observat silueta transparenta pe fondul cerului care se intuneca, in ciuda situatiei ireale, l-a incercat nu frica, ci un soi de descumpanire si neputinta. Anatolia era deja in pat la ora aceea - din cauza sanatatii subrede, ea isi petrecea aproape tot timpul liber fie pe divan, cosand ceva nu prea complicat, fie in pat. Vasili avea grija de ea cu devotament - ii pregatea ceaiul, ii invelea cu patura picioarele vesnic inghetate si nu uita sa-i aduca la timp infuzia de ierburi pe care trebuia s-o ia de trei ori pe zi, neaparat inainte de masa.
Daca se intampla sa se duca la fierarie, ii prevenea negresit pe Iasaman si Ovanes, ca sa n-o lase nesupravegheata. Anatolia era miscata pana-n adancul sufletului de grija lui. Neobisnuita cu o purtare tandra si atenta, in masura in care-i permitea sanatatea, ii raspundea la fel - ii gatea felurile de mancare preferate, ii punea in ordine garderoba modesta - ii transforma sau ii cosea vechiul palton, ii carpea lenjeria, i-a impletit cateva perechi de sosete de lana, i-a cusut doua camasi dintr-o bucata de panza de bumbac, pe care o pastrase pentru ea. Seara il invata sa scrie si sa citeasca - Vasili, scotand varful limbii de efort, trasa buclele literelor, tinand cu dificultate creionul intre degetele neindemanatice, deformate de munca grea in fierarie, iar apoi, incruntandu-se si poticnindu-se, citea, rostind chinuit cuvintele pe silabe. Ca sa-i lase timp sa se odihneasca dupa teme, Anatolia ii citea cu voce tare din cartile pe care le luase de la biblioteca in prima iarna friguroasa, salvandu-le astfel de la pieire. Ea tinea minte pe dinafara continutul acestor carti, dar, vazand interesul real al lui Vasili, ii citea cu atata placere, de-ai fi zis ca era prima data cand lua cartea in maini. Adormeau intr-o imbratisare duioasa. Ea, zambind, se gandea cat de multe chipuri poate sa aiba fericirea omeneasca, cat de multe chipuri si cata generozitate - in fiecare dintre manifestarile ei. Se fastacea si rosea cand isi amintea prima noapte de dragoste, stangace, la o saptamana dupa ce Vasili se mutase la ea."
PRP: 33.84 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
32.15Lei
32.15Lei
33.84 LeiPrimesti 32 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
• Premiul Iasnaia Poliana 2016
O lume in care personajele si intamplarile contureaza o realitate simbolica, extrasa din amanuntele vietii de zi cu zi, o iubire tarzie care salveaza lumea, un sat de piatra aflat pe varful unui munte armean, unde magia si misterul si-au pastrat neatinse puterile. Cu o somptuoasa imaginatie si o atentie deosebita pentru detaliile cele mai fine, Narine Abgarian construieste un univers in care cititorul isi doreste sa zaboveasca mult dupa ce povestea s-a sfarsit.
In Maran, viata este suspendata intre realitate si basm, intr-un timp care prinde contur incet-incet, luand dureros forma istoriei. Razboiul si dezastrele naturale au zdruncinat in nenumarate randuri pacea fragila a oamenilor. Anatolia, a carei viata, nu mai putin decat a celorlalti, a fost marcata de suferinta, moarte, lupta si indarjire, dar si de evenimente providentiale si semne inexplicabile, este, la 58 de ani, cea mai tanara locuitoare a micii asezari din varf de munte. Si crede ca viata ei, ca si a satului, se apropie de sfarsit, fara sa stie ca va fi, de fapt, purtatoarea miracolului care va face totul sa renasca. Iar timpul este invins.
Cititi acest roman. Este balsam pentru suflet. - Ludmila Ulitkaia
Un murmur bland, usor nedeslusit, te atrage ca o vraja in interiorul acestui spatiu, unde este atat de bine, cald si liniste, incat pana si evenimentele triste (deloc putine in Maran) par ceva organic, care nu starneste nici o impotrivire interioara. - Galina Iuzefovici
Un roman incantator, cu personaje ale caror ciudatenii sunt uneori amuzante, alteori sfasietoare. O poveste plina de duiosie despre familie, prietenie si comunitate. - Foreword Reviews
Cititi acest roman. Este balsam pentru suflet. - Ludmila Ulitkaia
Un murmur bland, usor nedeslusit, te atrage ca o vraja in interiorul acestui spatiu, unde este atat de bine, cald si liniste, incat pana si evenimentele triste (deloc putine in Maran) par ceva organic, care nu starneste nici o impotrivire interioara. - Galina Iuzefovici
Un roman incantator, cu personaje ale caror ciudatenii sunt uneori amuzante, alteori sfasietoare. O poveste plina de duiosie despre familie, prietenie si comunitate. - Foreword Reviews
Am vrut sa scriu o carte al carei sfarsit sa ofere speranta. Omenirea are mare nevoie de speranta, de povesti despre bine. - Narine Abgarian
Fragment din cartea "Din cer au cazut trei mere" de Narine Abgarian:Din cer au cazut trei mere este o minunata saga despre locuitorii unui sat armean. Insa povestea acestui sat este de fapt o poveste despre noi. Si aici sta talentul scriitoricesc al lui Narine Abgarian. O carte plina de tandrete si umor, subtilitate si genul acela de maiestrie rara, atat de fireasca, incat nici n-o remarci. - Evgheni Vodolazkin
Traducere din limba rusa de Luana Schidu.
Traducere din limba rusa de Luana Schidu.
"Magtahine venea catre seara, indata dupa ce pe la ferestrele caselor incepeau sa se aprinda luminite, iar noaptea de septembrie isi desfasura invelitoarea de stele peste sat. Statea pe veranda, cu mainile incrucisate la piept, si se uita in curte. Vasili se obisnuise cu vizitele raposatei neveste. Prima data cand i-a observat silueta transparenta pe fondul cerului care se intuneca, in ciuda situatiei ireale, l-a incercat nu frica, ci un soi de descumpanire si neputinta. Anatolia era deja in pat la ora aceea - din cauza sanatatii subrede, ea isi petrecea aproape tot timpul liber fie pe divan, cosand ceva nu prea complicat, fie in pat. Vasili avea grija de ea cu devotament - ii pregatea ceaiul, ii invelea cu patura picioarele vesnic inghetate si nu uita sa-i aduca la timp infuzia de ierburi pe care trebuia s-o ia de trei ori pe zi, neaparat inainte de masa.
Daca se intampla sa se duca la fierarie, ii prevenea negresit pe Iasaman si Ovanes, ca sa n-o lase nesupravegheata. Anatolia era miscata pana-n adancul sufletului de grija lui. Neobisnuita cu o purtare tandra si atenta, in masura in care-i permitea sanatatea, ii raspundea la fel - ii gatea felurile de mancare preferate, ii punea in ordine garderoba modesta - ii transforma sau ii cosea vechiul palton, ii carpea lenjeria, i-a impletit cateva perechi de sosete de lana, i-a cusut doua camasi dintr-o bucata de panza de bumbac, pe care o pastrase pentru ea. Seara il invata sa scrie si sa citeasca - Vasili, scotand varful limbii de efort, trasa buclele literelor, tinand cu dificultate creionul intre degetele neindemanatice, deformate de munca grea in fierarie, iar apoi, incruntandu-se si poticnindu-se, citea, rostind chinuit cuvintele pe silabe. Ca sa-i lase timp sa se odihneasca dupa teme, Anatolia ii citea cu voce tare din cartile pe care le luase de la biblioteca in prima iarna friguroasa, salvandu-le astfel de la pieire. Ea tinea minte pe dinafara continutul acestor carti, dar, vazand interesul real al lui Vasili, ii citea cu atata placere, de-ai fi zis ca era prima data cand lua cartea in maini. Adormeau intr-o imbratisare duioasa. Ea, zambind, se gandea cat de multe chipuri poate sa aiba fericirea omeneasca, cat de multe chipuri si cata generozitate - in fiecare dintre manifestarile ei. Se fastacea si rosea cand isi amintea prima noapte de dragoste, stangace, la o saptamana dupa ce Vasili se mutase la ea."
Detaliile produsului
De acelasi autor
Review-uri
Mateescu Aida
10/05/2023 11:11
Achizitie verificata
Această carte m-a fermecat. Totuși, nu aș zice că poate fi recomandată chiar orișicui; pur și simplu, unele cărți ne vorbesc mai mult decât altele și e absolut în regulă dacă nu toți rezonează în vreun fel cu ea. E tare interesant cum percepem fiecare această poveste.
Arata mai mult
Anghelache Lavinia
30/04/2023 18:28
Narine Abgarian a scris o carte ca o vrajă atotcuprinzătoare a satului Maran și a locuitorilor săi. A scris-o ca pe un basm, acolo unde miracolul e ceva obișnuit și dat de sus.
Acțiunea nu poate fi cuprinsă într-un punct geografic, se dezvăluie doar numele satului Maran, care se află pe coasta lui Maniș-kar, unde oamenii duc o existență măsurată în cuvinte simple, deoarece "cu cât cuvintele sunt mai simple, cu atât sensul lor e mai profund".
Oamenii din Maran nu sunt ocoliți nici de necazuri, nici de război, nici de calamități naturale, însă au felul lor firesc, pe care modernitatea l-a pierdut, de a accepta lucrurile așa cum sunt, așa cum vin, într-o puternică și tăcută legătură cu natura și cu divinitatea.
Firul poveștii începe de la Anatolia, femeia de 58 de ani, care se așează pe pat în așteptarea morții, însă o găsește tocmai viața întrupată în Vasili, cel care îi devine bărbat.
De amintit și luare aminte sunt toate poveștile depănate în carte, împărțită în 3 părți cu nume sugestive: "Pentru cel care a văzut" , "Pentru cel care a povestit" și "Pentru cel care a ascultat".
Pot înțelege prea bine asemănarea și comparația dintre Narine Abgarian și Guzel Iahina, fiindcă ambele scriu același tip de ficțiune care, dincolo de a fi pe sufletul meu, cuprind simplitatea pierdută/uitată/ rătăcită a vieții de zi cu zi cu istoriile sale. Oamenii poveștilor lor sunt puternic ancorați în natură și darurile sale, iar credința simplă le este farul după care se ghidează în întunericul care pune din când în când stăpânire pe viață.
#narineabgarian #dinceraucăzuttreimere
@humanitas_fiction
Arata mai mult
alina76nicula
30/04/2023 08:52
O carte scrisă ca un basm, cu simbolistică și personaje puternice ce merită descoperite. Mi-a plăcut, mai ales finalul, în special ultima frază. Deci, trebuie citită! :) Recomand!
Arata mai mult
Gabriela Stoica2
28/04/2023 13:19
Achizitie verificata
O carte despre un loc pe care nu il cunosteam, care duce cu gandul la casa bunicilor plina de caldura sufleteasca si ne lasa speranta.
Arata mai mult
Mirela Stîngă
27/04/2023 19:02
Am citit cu mare bucurie romanul de debut al armencei Narine Abgarian, „Din cer au căzut trei mere”. Pentru a nu deconspira subiectul cărții, mă opresc la prima copertă, o chintesență a întregii povești. Pe lângă rodie, fructul național al Armeniei, păunul alb care apare aici este și el personaj în poveste. O poveste despre oameni, întâmplări învăluite în aură de legendă și speranță.
Arata mai mult
DianaC.
27/04/2023 16:04
Nu m-a marcat, pur și simplu nu m-a prins. Deși frumos scrisă, nu am intrat în atmosfera descrisă și nu m-au dat pe spate nici personajele.
Arata mai mult
Cititorul d5d00e
27/04/2023 06:53
A fost o carte extraordinară pe care am citit-o cu deosebită plăcere.
O recomand cu încredere, nu o să regretați!!
Arata mai mult
