O carte duioasă care mi-a amintit de Micul Prinț, de Minunea lui Pallacio, dar și de Tanti Roz a lui Eric Emmanuel Schmitt. Sunt gândurile unei fetițe de 10 ani care a descoperit că suferă de o afecțiune genetică rară- boala Stargardt-pentru care nu există tratament. Ea află că ”petele” din interiorul ochilor săi se vor transforma în timp într-o beznă totală, nemaiputând admira cireșii înfloriți, zâmbetul părinților, ori stelele de care e atât de îndrăgostită.

Arată de parcă autoarea, a reinventat opera lui Backman. Autorii se asemăna mult prin stilul de a povesti, prin glumele sarcastice și prin "seriosul", care te trezește la realitate din "neserios".

e minunata! o recomand atat copiilor, cat si adultilor! o poveste trista si plina de invataturi!

Nu pot descrie in cuvinte entuziasmul fetiței mele după ce a terminat de citit cartea! O carte emoționantă, din care fiecare dintre noi are cate ceva de învățat.O carte care ne învață care sunt adevăratele valori in viața.

Măsurarea distanţei capătă cu o totul altă valoare în cartea Paolei Peretti, unde micuţa eroină, din paginile acestei scrieri, ne demonstrează pas cu pas, forţată de o boală ireversibilă, că de multe ori observăm în vieţile noastre de zi cu zi doar acele lucruri care de fapt nu sunt chiar atât de relevante pentru sufletul nostru. Astfel, atunci când ajungem în situaţii limită începem să „vedem” ceea ce este esenţial cu adevărat – asemenea Micului Prinţ, din a cărui poveste se inspiră şi această aventură.