• Roman nominalizat la Man Booker International Prize 2019

 

Intr-un catun de la granita Poloniei cu Cehia, unde traiesc aproape izolati de lume un grup de localnici si citiva proprietari ai unor case de vacanta, au loc o serie de crime. Victimele se dovedesc a fi vinatori pasionati, iar daca e sa ascultam opinia batrinei doamne Duszejko, a carei voce spune intreaga poveste, animalele salbatice nu sint tocmai straine de crime. Insa doamna Duszejko, o aparatoare a animalelor, e ea insasi un personaj ciudat: profesoara de engleza pensionara, pasionata de astrologie si, in acelasi timp, de poezia lui William Blake, ale carui versuri apocaliptice apar ca un laitmotiv in intregul volum. Intriga politista si atmosfera mistica si misterioasa sint tesute pe un decor contemporan familiar, cel al lumii postcomuniste din Europa de Est, o lume corupta, obsedata de bani si de prestigiu social. Nu lipsita de o doza de umor si ironie insinuata abil, Poarta-ti plugul peste oasele mortilor este un nou tur de forta al remarcabilei prozatoare poloneze.

 

Poarta-ti plugul peste oasele mortilor etaleaza din plin calitatile care au facut ca Olga Tokarczuk sa devina o prezenta atit de remarcabila in literatura contemporana... Este un amalgam uluitor de roman politist, comedie si tratat politic, scris de o femeie a carei inteligenta extraordinara se imbina cu o sensibilitate anarhica. - The Guardian

 

Olga Tokarczuk se dovedeste inca o data o maestra a «romanului problematic», elaborind ceva ce este, concomitent, o poveste captivanta, un eseu echilibrat si un manifest indirjit. - World Literature Today

 

Tokarczuk este unul dintre cei mai indrazneti si mai originali scriitori din Europa... - Los Angeles Review of Books

 

Tokarczuk se numara printre cei citiva romancieri reprezentativi ai Europei ultimului sfert de secol. - The Economist

Traducere din limba poloneza de Cristina Godun.

M-am uitat pe fereastra. Se crapa de ziua si, incetul cu incetul, fulgi lenevosi de zapada incepeau sa umple neantul de afara. Cadeau alene, invartejindu-se in vazduh si rotindu-se in jurul propriei axe ca niste pene.

Talpa Mare nu mai era printre cei vii, asa ca era greu sa-i mai port ranchiuna sau sa am regrete. Mai ramasese doar trupul, lipsit de viata, indesat in costum. Acum parea linistit si multumit, ca si cum sufletul lui se bucura ca a scapat in sfarsit din chingile materiei, iar materia se bucura ca s-a debarasat in cele din urma de suflet. Intr-un rastimp atat de scurt s-a produs un divort metafizic. Sfarsitul.

Ne-am asezat in fata usii deschise a bucatariei si Sperietoare a intins mana dupa sticla de votca inceputa de pe masa. A gasit un pahar curat si mi-a turnat mai intai mie, apoi siesi. Prin fereastra inzapezita patrundea usor stralucirea zorilor, laptoasa ca neoanele de spital, si in lumina aceea am observat ca Sperietoare era nebarbierit, iar barba lui era la fel de carunta ca parul meu. Am observat ca pijamaua lui dungata si decolorata iesea neglijent de sub cojocul care etala o gama variata de pete.

Am baut un pahar mare de votca; m-a incalzit pe dinauntru.

- Cred ca ne-am indeplinit datoria fata de el. Fiindca cine altcineva putea s-o faca? a spus Sperietoare, mai mult pentru sine. A fost un ticalos nenorocit, dar ce-are a face?
Si-a mai turnat un pahar si l-a baut dintr-o inghititura, apoi s-a cutremurat de dezgust. Se vedea ca nu era deprins cu bautura."