Dupa o trecere fugara prin proza scurta (importanta) ca exercitiu de stil, Radu Ciobanu s-a dedicat romanului, reusind sa impace, in conditii de profesionalism incontestabil, proilificitatea si echilibrul valoric, a scris deci mult si bine, intr-o singura subspecie: a romanului biografic, cu interes egal distribuit pentru anecdotica si reflectie in sensul ca evocarea unei intamplari de insemnatate particulara devine mereu un pretext al meditatiei generalizante, iar aerul de document biografic al naratiunii se incarca de o tensiune a semnificatiilor care tinde sa faca dintr-o saga familiala un discurs despre conditia umana. - Laurentiu Ulici, 1987 
 

Pentru mine, domnul Radu Ciobanu este personajul aristocrat din cartile scriitorului Radu Ciobanu. Personaj pe care ochiul strain abia il desluseste, insa al carui spirit este simtit indefinit in tinutul SAU. Personaj care pentru cei mai multi dintre noi ramane un vis necesar, fara varsta si fara chip. Un ideal. O himera. - Gheorghe Schwartz, 2010
 

Treptele Diotimei continua demersul romanesc din Crepusculla alta scara, caci ceea ce era acolo o alegorie a disparitiei unei epoci, anume cea interbelica, prin prisma unui personaj memorabil, aici e o fresca a intregii societati romanesti din secolul trecut. Urmarind destinul clanului Candrea, modul in care contextul istoric a modelat constiinte determinand optiuni de ordin existential, artistic sau politic proprii fiecarui personaj in parte, Radu Ciobanu urca in textul monumentalului sau roman convulsii sociale, conflicte politice, trairi pasionale de o intensitate paroxistica uneori, refacand astfel, din interior, si nu doar panoramand peisajul atat de framantat al unui secol de istorie romaneasca. Si o face magistral, fara nici un fel de concesii de ordin ideologic, sprijnindu-se pe filosofia conform careia: in viata fiecaruia, se iveste la un moment dat Diotima. Unii stiu s-o urmeze si, urmand-o, din treapta-n treapta au sansa sa ajunga unde trebuie. Altii o alunga sau, pur si simplu, n-o vad, n-o aud si raman singuri, ca si cum s-ar fi ratacit pe niste pamanturi necunoscute si pustii. Raman stingheri si saraci. Uneori infirmi... - Mircea Petean, 2023