Vindecarea copilului interior. Renunta la tiparele care aduc nefericire si accepta-te asa cum esti

Ce-ai zice daca ai afla ca, atunci cand doi oameni se cearta, de fapt conflictul nu e declansat de doi adulti cu o constiinta de sine solida, ci de copiii aflati in fiecare dintre ei? Fie ca avem probleme legate de increderea in fortele proprii, ne indoim ca partenerul, seful sau noua cunostinta ne place cu adevarat sau avem adesea dificultati in a relationa, motivul este ca asociem amintiri urate sau chiar traumatice cu perioada copilariei; sau poate ca unii dintre noi au avut o copilarie nefericita, dar si au reprimat aceste experiente.

Dar cum sa ne redobandim increderea? Cum sa nu ne mai complacem in mediocritate si sa ne aruncam in viata plini de curaj? Psihoterapeuta Stefanie Stahl e de parere ca abia cand vom face cunostinta cu copilul din noi si ne vom imprieteni cu el ne vom da seama ce nazuinte si rani profunde avem in noi. Atunci vom putea accepta aceasta parte ranita a sufletului nostru si o vom vindeca. Astfel, increderea in noi insine va creste, iar copilul din noi isi va gasi, in sfarsit, un refugiu.

Cu ajutorul exercitiilor practice pe care le propune autoarea, iti vei vindeca ranile sufletesti, iti vei descoperi resursele si vei gasi raspunsurile la intrebarile pe care ti le-ai pus intotdeauna. Pentru ca meritam cu totii sa ne simtim protejati, in siguranta si doriti, sa avem relatii mai bune si sa ne simtim impliniti.

 

Stefanie Stahl este licentiata in psihologie si lucreaza ca psihoterapeuta in Trier, Germania. Sustine seminarii pe teme precum atasamentul anxios si stima de sine. Este solicitata adesea de media sa-si exprime punctul de vedere, in calitate de experta pe teme de psihoterapie.

Traducere din limba germana Cora Radulian.
 

"Cu cat e mai fragil, din cauza relatiilor cu cei de acasa, cu atat copilul e mai susceptibil sa fie ranit de alte persoane. Un copil care are parinti atenti si empatici este mai degraba afectat, de exemplu, cand e necajit de colegii de scoala decat un copil ai carui parinti manifesta prea putina intelegere pentru sentimentele lui.
Copilul-umbra si convingerile sale
Daca vrem sa ne rezolvam problemele din prezent, trebuie sa intelegem pe un plan profund in ce consta, de fapt, problema noastra. In acest sens, este important sa-i dam cuvantul copilului-umbra din noi, pentru a ne da seama care sunt punctele noastre slabe, asa-numitele declansatoare. Multi oameni nu vor sa intre in contact cu aceasta parte a personalitatii lor. Nu vor sa-si recunoasca ranile si temerile interioare. Aceasta atitudine reprezinta un mecanism de aparare foarte natural si o dorinta foarte usor de inteles. Cine nu ar vrea sa nu se simta trist, temator, inferior sau chiar deznadajduit? Cu totii vrem sa evitam, pe cat posibil, aceste sentimente si sa ne bucuram doar de cele placute, cum ar fi fericirea, bucuria si iubirea. De aceea, multi oameni isi alunga din minte ranile interioare. Sau, cu alte cuvinte, Isi ignora copilul-umbra cand acesta vrea sa le spuna ceva. Problema este, in acest caz, ca se comporta fata de copilul-umbra la fel cum se comporta fata de copiii din viata reala, iar acestia cersesc atentie cu atat mai mult, cu cat li se ofera mai putina. Cand insa unui copil i se ofera atentie, iar preocuparea lui e luata in seama, acesta se va retrage multumit, jucandu-se apoi din nou singur, macar o vreme. 

Acest gen de oameni se comporta foarte asemanator si fata de copilul-umbra din ei: cand teama, rusinea sau furia din ei nu are voie sa se manifeste niciodata, acestea continua sa actioneze in fundalul constiintei. Acolo, produc dezastre, fara ca eul adult sa-si dea seama de asta si atunci se intampla exact ceea ce Michael traieste foarte frecvent: copilul-umbra neiubit, ignorat se manifesta, din cand in cand, cu toata forta si-si descarca furia intr-un plan paralel.
In literatura de specialitate, partii de personalitate reprezentate de copilul interior i se asociaza, de cele mai multe ori, numai sentimentele. Sunt insa de parere ca, de fapt, copilul interior (cu partile de copil-umbra si copil-lumina) e marcat si de convingeri interioare, care sunt adesea doar preliminare sentimentelor. Asa cum am afirmat deja, prin convingere se intelege un crez adanc inradacinat, care exprima ceva despre increderea noastra in fortele proprii si despre relatiile noastre cu ceilalti. De exemplu, cand un copil se simte iubit si acceptat, el deprinde convingeri precum sunt dorit, sunt iubit, sunt important, care intaresc in el copilul-lumina. Daca parintii sunt mai degraba distanti si-l  resping, atunci intr-un copil se pot intipari convingeri precum nu sunt dorit, sunt o povara, nu voi reusi, care marcheaza copilul-umbra din el. Convingerile sunt deprinse in copilarie, dar se ancoreaza adanc in subconstientul nostru si, astfel, sunt preluate la maturitate, sub forma unei scheme mentale. Au o influenta acaparatoare asupra perceptiei, simtirii, gandirii si actiunilor noastre. As vrea sa explic modul de actiune al convingeriior pe baza exemplului cu Michael si Sabine: dupa cum am afirmat, mama lui Michael acorda prea putina atentie atat dorintelor lui, cat si lui, ca persoana. Acesta mai are doi frati mai mici, iar parintii lui administreaza impreuna o brutarie. Mama sa era, pur si simplu, prea stresata si suprasolicitata pentru a-i oferi fiecarui copil atentia si grija de care ar fi avut nevoie."