Zuleiha deschide ochii
Marea revelatie a literaturii ruse din 2015, romanul Zuleiha deschide ochii, salutat cu entuziasm la aparitie de Ludmila Ulitkaia si Evgheni Vodolazkin, a fost recompensat cu cele mai importante premii: Bolsaia Kniga (dublu castigator, Premiul intai si Premiul cititorilor - Locul intai), Iasnaia Poliana (Lev Tolstoi) si Kniga Goda. Este in curs de traducere in peste treizeci de limbi.
"- Doamne, ce frig e! Au mierlit-o toti aici, sau ce?
- Incalzeste soba aia! Murim dracului.
Bocanit de cizme cu tinte pe scandurile inghetate. Podeaua scartaie puternic, sfasietor. Geme usita de la soba. Sfaraie un chibrit si miroase acru a sulf. Focul se aprinde trosnind in soba.
- Unde-or fi stapanii?
- Ii gasim, n-avea grija. Deocamdata uita-te pe-aici.
Fitilul lampii clipeste, se aprinde - pe pereti danseaza umbre intunecate - si, iata ca o lumina blanda, calda umple izba. Deasupra Zuleihai se apleaca o fata cu pometii lati, ciupiti de varsat. E presedintele sovietului satesc, Mansurka-Scaiete. Tine lampa cu gaz aproape de fata, si de aceea ciupiturile rotunde par adanci, scobite cu lingura. Se uita preocupat la Zuleiha. Isi muta privirea spre chipul tras al lui Murtaza, cerceteaza surprins pata neagra, inchegata, de pe pieptul lui si fluiera nedumerit.
- Noi, Zuleiha, am venit la barbatul tau...
Pe buzele lui Mansurka apare un firisor de gheata incretit. Vorbeste ruseste cu accent puternic, dar fluent, corect. Mai bine decat Zuleiha. E bun de gura, si-a dat drumul la limba de cand flecareste cu solda din hoardele rosii.
Ridica-te, avem de vorbit!
Zuleiha nu stie daca e vis sau e aievea. Daca e vis, de ce lumina ii inteapa atat de dureros ochii? Daca-i aievea, de ce sunetele si mirosurile vin de departe, parca de sub podea?
- Zuleiha! Presedintele o scutura apucand-o de umar, mai intai usurel, apoi mai tare. Ridica-te, femeie! striga el cu rautate in tatara.
Corpul ei raspunde la auzul cuvintelor cunoscute, ca un cal la lovitura haturilor. Isi coboara incet picioarele pe podea si ramane asezata pe lavita.
- Asa, zice satisfacut Mansurka si trece din nou la rusa. Tovarase delegat, e-n regula!
In mijlocul izbei, cu mainile infipte in centura si cizmele departate, sta Ignatov. Fara sa se uite la Zuleiha, scoate dintr-o mapa tare de piele o foaie de hartie mototolita si un creion. Se uita intrigat in jur.
- Dar cum asa? Ce casa-i asta, nici masa, nici lavite... Cum sa scriu procesul-verbal?
Presedintele bate grabit cu palma in capacul cufarului de langa fereastra, cocotat deasupra celorlalte cufere:
- Uitati, aici ar fi un loc.
Ignatov se asaza cum poate pe cufere, kaplaul de in se strange sub trupul lui mare, cade pe jos. Isi incalzeste mainile sufland in ele, uda cu saliva varful creionului si-l infige in hartie.
- N-au deprins inca modul de viata socialist, bolboroseste Mansurka pe un ton de scuza, tinand de cuferele naravase, care se misca in toate partile. Pagani, ce sa le faci!"
Zuleiha, o tanara gravida dintr-un sat de tatari, e deportata in Siberia dupa uciderea sotului ei de catre un ofiter din Armata Rosie. Face o calatorie lunga si chinuitoare, alaturi de tarani deschiaburiti si intelectuali leningradeni, detinuti de drept comun, musulmani si crestini, credinciosi si atei, rusi, tatari, nemti si ciuvasi, ajungand intr-un loc pustiu, cu o natura neinduratoare. Iar comandantul coloniei de munca infiintate aici este chiar ucigasul sotului ei. Cu o tensiune crescanda, redata magistral de autoare, intre Zuleiha si comandant se infiripa o iubire stranie, retinuta, dar de o intensitate covarsitoare. Personajele se transforma, rolurile se inverseaza, adevarurile devin incerte. Singura certitudine a eroinei ramane dragostea fata de fiul ei, Iusuf, pentru salvarea caruia este hotarata sa plateasca orice pret. Un roman impresionant prin amploare, suflu epic, forta de evocare si umanism.
Cea mai buna carte pe care am citit-o in ultima vreme. O carte foarte puternica, care aduce un suflu nou in literatura rusa. - Evgheni Vodolazkin
Traducere din limba rusa si note de Luana Schidu
Fragment din romanul "Zuleiha deschide ochii" de Guzel IahinaTraducere din limba rusa si note de Luana Schidu
"- Doamne, ce frig e! Au mierlit-o toti aici, sau ce?
- Incalzeste soba aia! Murim dracului.
Bocanit de cizme cu tinte pe scandurile inghetate. Podeaua scartaie puternic, sfasietor. Geme usita de la soba. Sfaraie un chibrit si miroase acru a sulf. Focul se aprinde trosnind in soba.
- Unde-or fi stapanii?
- Ii gasim, n-avea grija. Deocamdata uita-te pe-aici.
Fitilul lampii clipeste, se aprinde - pe pereti danseaza umbre intunecate - si, iata ca o lumina blanda, calda umple izba. Deasupra Zuleihai se apleaca o fata cu pometii lati, ciupiti de varsat. E presedintele sovietului satesc, Mansurka-Scaiete. Tine lampa cu gaz aproape de fata, si de aceea ciupiturile rotunde par adanci, scobite cu lingura. Se uita preocupat la Zuleiha. Isi muta privirea spre chipul tras al lui Murtaza, cerceteaza surprins pata neagra, inchegata, de pe pieptul lui si fluiera nedumerit.
- Noi, Zuleiha, am venit la barbatul tau...
Pe buzele lui Mansurka apare un firisor de gheata incretit. Vorbeste ruseste cu accent puternic, dar fluent, corect. Mai bine decat Zuleiha. E bun de gura, si-a dat drumul la limba de cand flecareste cu solda din hoardele rosii.
Ridica-te, avem de vorbit!
Zuleiha nu stie daca e vis sau e aievea. Daca e vis, de ce lumina ii inteapa atat de dureros ochii? Daca-i aievea, de ce sunetele si mirosurile vin de departe, parca de sub podea?
- Zuleiha! Presedintele o scutura apucand-o de umar, mai intai usurel, apoi mai tare. Ridica-te, femeie! striga el cu rautate in tatara.
Corpul ei raspunde la auzul cuvintelor cunoscute, ca un cal la lovitura haturilor. Isi coboara incet picioarele pe podea si ramane asezata pe lavita.
- Asa, zice satisfacut Mansurka si trece din nou la rusa. Tovarase delegat, e-n regula!
In mijlocul izbei, cu mainile infipte in centura si cizmele departate, sta Ignatov. Fara sa se uite la Zuleiha, scoate dintr-o mapa tare de piele o foaie de hartie mototolita si un creion. Se uita intrigat in jur.
- Dar cum asa? Ce casa-i asta, nici masa, nici lavite... Cum sa scriu procesul-verbal?
Presedintele bate grabit cu palma in capacul cufarului de langa fereastra, cocotat deasupra celorlalte cufere:
- Uitati, aici ar fi un loc.
Ignatov se asaza cum poate pe cufere, kaplaul de in se strange sub trupul lui mare, cade pe jos. Isi incalzeste mainile sufland in ele, uda cu saliva varful creionului si-l infige in hartie.
- N-au deprins inca modul de viata socialist, bolboroseste Mansurka pe un ton de scuza, tinand de cuferele naravase, care se misca in toate partile. Pagani, ce sa le faci!"
PRP: 45.46 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
43.19Lei
43.19Lei
45.46 LeiPrimesti 43 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Marea revelatie a literaturii ruse din 2015, romanul Zuleiha deschide ochii, salutat cu entuziasm la aparitie de Ludmila Ulitkaia si Evgheni Vodolazkin, a fost recompensat cu cele mai importante premii: Bolsaia Kniga (dublu castigator, Premiul intai si Premiul cititorilor - Locul intai), Iasnaia Poliana (Lev Tolstoi) si Kniga Goda. Este in curs de traducere in peste treizeci de limbi.
"- Doamne, ce frig e! Au mierlit-o toti aici, sau ce?
- Incalzeste soba aia! Murim dracului.
Bocanit de cizme cu tinte pe scandurile inghetate. Podeaua scartaie puternic, sfasietor. Geme usita de la soba. Sfaraie un chibrit si miroase acru a sulf. Focul se aprinde trosnind in soba.
- Unde-or fi stapanii?
- Ii gasim, n-avea grija. Deocamdata uita-te pe-aici.
Fitilul lampii clipeste, se aprinde - pe pereti danseaza umbre intunecate - si, iata ca o lumina blanda, calda umple izba. Deasupra Zuleihai se apleaca o fata cu pometii lati, ciupiti de varsat. E presedintele sovietului satesc, Mansurka-Scaiete. Tine lampa cu gaz aproape de fata, si de aceea ciupiturile rotunde par adanci, scobite cu lingura. Se uita preocupat la Zuleiha. Isi muta privirea spre chipul tras al lui Murtaza, cerceteaza surprins pata neagra, inchegata, de pe pieptul lui si fluiera nedumerit.
- Noi, Zuleiha, am venit la barbatul tau...
Pe buzele lui Mansurka apare un firisor de gheata incretit. Vorbeste ruseste cu accent puternic, dar fluent, corect. Mai bine decat Zuleiha. E bun de gura, si-a dat drumul la limba de cand flecareste cu solda din hoardele rosii.
Ridica-te, avem de vorbit!
Zuleiha nu stie daca e vis sau e aievea. Daca e vis, de ce lumina ii inteapa atat de dureros ochii? Daca-i aievea, de ce sunetele si mirosurile vin de departe, parca de sub podea?
- Zuleiha! Presedintele o scutura apucand-o de umar, mai intai usurel, apoi mai tare. Ridica-te, femeie! striga el cu rautate in tatara.
Corpul ei raspunde la auzul cuvintelor cunoscute, ca un cal la lovitura haturilor. Isi coboara incet picioarele pe podea si ramane asezata pe lavita.
- Asa, zice satisfacut Mansurka si trece din nou la rusa. Tovarase delegat, e-n regula!
In mijlocul izbei, cu mainile infipte in centura si cizmele departate, sta Ignatov. Fara sa se uite la Zuleiha, scoate dintr-o mapa tare de piele o foaie de hartie mototolita si un creion. Se uita intrigat in jur.
- Dar cum asa? Ce casa-i asta, nici masa, nici lavite... Cum sa scriu procesul-verbal?
Presedintele bate grabit cu palma in capacul cufarului de langa fereastra, cocotat deasupra celorlalte cufere:
- Uitati, aici ar fi un loc.
Ignatov se asaza cum poate pe cufere, kaplaul de in se strange sub trupul lui mare, cade pe jos. Isi incalzeste mainile sufland in ele, uda cu saliva varful creionului si-l infige in hartie.
- N-au deprins inca modul de viata socialist, bolboroseste Mansurka pe un ton de scuza, tinand de cuferele naravase, care se misca in toate partile. Pagani, ce sa le faci!"
Zuleiha, o tanara gravida dintr-un sat de tatari, e deportata in Siberia dupa uciderea sotului ei de catre un ofiter din Armata Rosie. Face o calatorie lunga si chinuitoare, alaturi de tarani deschiaburiti si intelectuali leningradeni, detinuti de drept comun, musulmani si crestini, credinciosi si atei, rusi, tatari, nemti si ciuvasi, ajungand intr-un loc pustiu, cu o natura neinduratoare. Iar comandantul coloniei de munca infiintate aici este chiar ucigasul sotului ei. Cu o tensiune crescanda, redata magistral de autoare, intre Zuleiha si comandant se infiripa o iubire stranie, retinuta, dar de o intensitate covarsitoare. Personajele se transforma, rolurile se inverseaza, adevarurile devin incerte. Singura certitudine a eroinei ramane dragostea fata de fiul ei, Iusuf, pentru salvarea caruia este hotarata sa plateasca orice pret. Un roman impresionant prin amploare, suflu epic, forta de evocare si umanism.
Cea mai buna carte pe care am citit-o in ultima vreme. O carte foarte puternica, care aduce un suflu nou in literatura rusa. - Evgheni Vodolazkin
Traducere din limba rusa si note de Luana Schidu
Fragment din romanul "Zuleiha deschide ochii" de Guzel IahinaTraducere din limba rusa si note de Luana Schidu
"- Doamne, ce frig e! Au mierlit-o toti aici, sau ce?
- Incalzeste soba aia! Murim dracului.
Bocanit de cizme cu tinte pe scandurile inghetate. Podeaua scartaie puternic, sfasietor. Geme usita de la soba. Sfaraie un chibrit si miroase acru a sulf. Focul se aprinde trosnind in soba.
- Unde-or fi stapanii?
- Ii gasim, n-avea grija. Deocamdata uita-te pe-aici.
Fitilul lampii clipeste, se aprinde - pe pereti danseaza umbre intunecate - si, iata ca o lumina blanda, calda umple izba. Deasupra Zuleihai se apleaca o fata cu pometii lati, ciupiti de varsat. E presedintele sovietului satesc, Mansurka-Scaiete. Tine lampa cu gaz aproape de fata, si de aceea ciupiturile rotunde par adanci, scobite cu lingura. Se uita preocupat la Zuleiha. Isi muta privirea spre chipul tras al lui Murtaza, cerceteaza surprins pata neagra, inchegata, de pe pieptul lui si fluiera nedumerit.
- Noi, Zuleiha, am venit la barbatul tau...
Pe buzele lui Mansurka apare un firisor de gheata incretit. Vorbeste ruseste cu accent puternic, dar fluent, corect. Mai bine decat Zuleiha. E bun de gura, si-a dat drumul la limba de cand flecareste cu solda din hoardele rosii.
Ridica-te, avem de vorbit!
Zuleiha nu stie daca e vis sau e aievea. Daca e vis, de ce lumina ii inteapa atat de dureros ochii? Daca-i aievea, de ce sunetele si mirosurile vin de departe, parca de sub podea?
- Zuleiha! Presedintele o scutura apucand-o de umar, mai intai usurel, apoi mai tare. Ridica-te, femeie! striga el cu rautate in tatara.
Corpul ei raspunde la auzul cuvintelor cunoscute, ca un cal la lovitura haturilor. Isi coboara incet picioarele pe podea si ramane asezata pe lavita.
- Asa, zice satisfacut Mansurka si trece din nou la rusa. Tovarase delegat, e-n regula!
In mijlocul izbei, cu mainile infipte in centura si cizmele departate, sta Ignatov. Fara sa se uite la Zuleiha, scoate dintr-o mapa tare de piele o foaie de hartie mototolita si un creion. Se uita intrigat in jur.
- Dar cum asa? Ce casa-i asta, nici masa, nici lavite... Cum sa scriu procesul-verbal?
Presedintele bate grabit cu palma in capacul cufarului de langa fereastra, cocotat deasupra celorlalte cufere:
- Uitati, aici ar fi un loc.
Ignatov se asaza cum poate pe cufere, kaplaul de in se strange sub trupul lui mare, cade pe jos. Isi incalzeste mainile sufland in ele, uda cu saliva varful creionului si-l infige in hartie.
- N-au deprins inca modul de viata socialist, bolboroseste Mansurka pe un ton de scuza, tinand de cuferele naravase, care se misca in toate partile. Pagani, ce sa le faci!"
Detaliile produsului
De acelasi autor
Review-uri
AdelinaAde
25/12/2020 21:25
O carte surprinzătoare din foarte multe puncte de vedere. O poveste care te prinde și te ține în mrejele ei de la prima până la ultima pagina. Recomand din suflet!
Arata mai mult
diaconu giorgiana elena
17/11/2020 10:56
Achizitie verificata
O CARTE IMPRESIONANTA DE O SENSIBILITATE COVÂRȘITOARE
Arata mai mult
pink
03/11/2020 10:44
Achizitie verificata
O carte scrisă frumos, de un realism și tragism sfașietor.
Se dovedește încă o dată că literatura rusă este cea mai profundă.
Arata mai mult
flaviusmarius
03/10/2020 07:08
Frazele de început ale romanului plasează acțiunea într-un sat de tătari, în anii următori instaurării comunismului în Uniunea Sovietică. Vom putea localiza în timp acțiunea doar în urma evenimentelor descrise în roman, pentru că personajul Zuleiha trăiește într-un timp aproape mitic, o viață ghidată după legile scrise ale credinței ei în Allah și după legile nescrise ale povețelor mamei ei. Zuleiha, „curcă plouată”, cum îi spune soacra ei, Strigoaica, este o soție supusă, neieșind din cuvântul soțului ei Murtaza, îndeplinindu-și toate îndatoririle cu răbdare și recunoștință, așa cum era statornicită din bătrâni obligația femeii.
Arata mai mult
AncutZik
24/09/2020 09:12
Achizitie verificata
Siberia, tradare, reeducare, supunere, iubire...toate traite cu speranta ca va fi bine. Cu Zuleiha retraiesc o parte din viata, cei care au trecut prin comunism. Fiecare personaj din carte descrie o comunitate afectata de "era omului nou".
Arata mai mult
Căldare Iulia
20/09/2020 20:57
Este un roman captivant, pe care cititorul cu greu îl lasă din mână. Se conturează o multitudine de emoții și trăiri, cu personaje care se luptă pentru supraviețuire într-un ținut sălbatic și uitat de lume. Recomand!
Arata mai mult
Fartais Alexandra
20/09/2020 09:42
Achizitie verificata
O carte captivantă și frumoasă .
Considerată de soț și de soacră o femeie leneșă, fragilă, proastă și zăpăcită, Zuleiha dovedește exact contrariul. Supraviețuiește frigului si condițiilor din Siberia și reușește să procure hrana atât pentru ea cat si pentru băiatul ei.
O carte pe care o recomand .
Arata mai mult
Gabriela Stoica2
26/08/2020 13:09
Achizitie verificata
O carte impresionanta despre supravietuire in vremuri grele din care razbat cei mai rezistenti si tenace, cu toate lipsurile si neajunsurile la care sunt supusi intr-un regim crud. Remarcabila pentru istorie.
Arata mai mult
Boboc Ileana Cristina
18/08/2020 07:54
M-a plictisit maxim, am tras de ea și tot mai am 50pagini să o termin. Este o descriere lungă și atât, este mai mult vb despre comandant decât despre Zuleiha. S-a făcut atâta tam tam, dar nu este atât de impresionantă.
Arata mai mult
