Povestea mea
Povestea mea
In memoriile ei, o opera de o reflexivitate profunda, scrisa intr-un stil fermecator, Michelle Obama ii invita pe cititori in lumea sa, facand o cronica a experientelor ce au format-o, pormind de la copilaria petrecuta in partea de sud a orasului Chicago, trecand prin anii in care a fost director executiv si a trebuit sa imbine responsabilitatile de mama cu cele profesionale, si ajungand la anii petrcuti la cea mai vestita adresa din lume. Descrie cu sinceritate desavarsita si cu o inteligenta vie reusitele si dezamagirile, atat din plan public, cat si din cel personal, relatandu-si povestea asa cum a trait-o, folosindu-se de propriile ei cuvinte si asa cum doreste ea. Plina de caldura, de intelepciune si de revelatii, Povestea mea este o insumare neobisnuit de intima ce vine din partea unei femei inimoase si plina de caracter, care a sfidat necontenit asteptarile, si a carei poveste ne inspira.
Citand propria declaratie a lui Michele Obama: ”Procesul de scriere al acestei carti a fost pentru mine unul revelator si plin de insemnatate. In rastimpul pana la publicarea cartii Becoming in toamna aceasta, sper ca si voi va veti gandi la propriile povesti, si am incredere ca asta va va ajuta sa deveniti orice doriti. Povestile voastre sunt cele pe care le aveti acum si pe care le veti avea mereu si sunt povestile pe care trebuie sa vi le asumati."
Traducere din limba engleza de Corina Hadareanu.
"Stii ce m-a intrebat?", mi-a spus in ziua urmatoare, cand a aparut in biroul meu, parand ca inca nu-i venea sa creada. "M-a intrebat daca imi place sa merg la calarie. Adica pe cal." Mi-a spus ca discutasera si despre filmele ei preferate si ca nici partea aceasta nu mersese bine.
Barack era cerebral, poate prea cerebral pentru cei mai multi oameni. (Aceasta avea sa fie, de fapt, evaluarea pe care i-o va face prietena mea, cu urmatorul prilej in care am stat de vorba.) Nu era genul amator de baruri si poate ar fi trebuit sa imi dau seama de asta mai devreme. Lumea mea era plina de oameni increzatori si care munceau din greu, obsedati de propria ascensiune sociala. Aveau masini noi, isi cumparau primele apartamente si le placea sa vorbeasca despre asta la un pahar de martini, dupa serviciu. Barack era mai multumit sa petreaca o seara singur, citind despre politicile de gospodarie urbana. In cariera lui de pana atunci petrecuse saptamani si luni in sir ascultandu-i pe oamenii saraci care ii descriau problemele lor. Insistenta lui pentru speranta si potential de mobilitate venea, dupa cum am ajuns sa inteleg, dintr-un loc cu totul diferit si deloc usor accesibil.
A fost o vreme, mi-a spus el, in care fusese mai nechibzuit, mai salbatic. Isi petrecuse primii 20 de ani din viata sub porecla Barry. Fumase marijuana la poalele colinelor vulcanice din Oahu. La Occidental se lasase purtat de reminiscentele energiei din anii 1970, imbratisandu-i pe Hendrix si pe Rolling Stones. Undeva de-a lungul drumului, insa, avusese revelatia numelui sau complet - Barack Hussein Obama - si a complicatei lui identitati. Era alb si negru, african si american. Era modest si traia modest, dar era, totusi, constient de bogatia mintii lui si de universul de privilegii care avea sa i se deschida. Pot spune ca lua totul in serios. Putea fi relaxat si glumet, dar nu se indeparta niciodata de un profund simt al datoriei. Se afla intr-un fel de explorare, cu toate ca nu stia inca unde avea sa il duca aceasta. Tot ce stiam era ca astfel de lucruri nu se puteau discuta la un pahar. Cand a venit momentul urmatoarei intalniri la bar, pe el l-am lasat la birou."
Citand propria declaratie a lui Michele Obama: ”Procesul de scriere al acestei carti a fost pentru mine unul revelator si plin de insemnatate. In rastimpul pana la publicarea cartii Becoming in toamna aceasta, sper ca si voi va veti gandi la propriile povesti, si am incredere ca asta va va ajuta sa deveniti orice doriti. Povestile voastre sunt cele pe care le aveti acum si pe care le veti avea mereu si sunt povestile pe care trebuie sa vi le asumati."
Traducere din limba engleza de Corina Hadareanu.
Fragment din volumul "Povestea mea" de Michelle Obama:
"Aveam prieteni de la Sidley, prieteni din liceu, prieteni pe care mi-i facusem prin relatii profesionale si prieteni pe care-i cunoscusem prin intermediul lui Craig, care era proaspat casatorit si lucra ca bancher de investitii in oras. Eram un grup vesel, ne intalneam cand se putea intr-un bar din centru sau altul, iar in weekenduri recuperam cu mese lungi si imbelsugate. lesisem cu cativa baieti in facultate, dar nu intalnisem pe cineva special dupa intoarcerea la Chicago si, oricum, nu ma interesa prea mult. Anuntasem pe toata lumea, inclusiv pe potentialii pretendenti, ca prioritatea mea era cariera. Aveam, totusi, o multime de prietene care cautau pe cineva cu care sa se intalneasca.
Intr-o seara de vara, l-am luat cu mine pe Barack la happy hour intr-un bar din centru, care servea neoficial ca loc de facut cunostinta pentru specialistii de culoare si unde ma intalneam deseori cu prietenii. Am observat ca isi schimbase costumul de birou si purta un veston alb de in care arata de parca ar fi fost din garderoba serialului Miami Vice. Ce sa-i faci, asta e.
Nu se poate nega faptul ca, inclusiv prin stilul lui deconcertant, Barack era o tinta ce merita urmarita. Arata bine, avea atitudine si era un barbat de succes. Era atletic, interesant si amabil. Ce si-ar fi putut dori cineva mai mult? Am intrat in bar convinsa ca le fac tuturor o favoare - si lui, si doamnelor prezente. Aproape imediat a fost incoltit de o cunostinta de-a mea, o femeie frumoasa si influenta care lucra in finante. Am vazut-o cum s-a inviorat instantaneu stand de vorba cu Barack. Multumita de cum mergeau lucrurile, mi-am luat o bautura si m-am indreptat spre altii pe care ii cunosteam.
Douazeci de minute mai tarziu, am dat cu ochii de Barack, prins in ceea ce arata ca o conversatie nesfarsita cu femeia aceea, ce parea sa vorbeasca mai mult decat el. El mi-a aruncat o privire care sugera ca ar fi vrut sa scape. Dar era om in toata firea. L-am lasat sa se salveze singur."Aveam prieteni de la Sidley, prieteni din liceu, prieteni pe care mi-i facusem prin relatii profesionale si prieteni pe care-i cunoscusem prin intermediul lui Craig, care era proaspat casatorit si lucra ca bancher de investitii in oras. Eram un grup vesel, ne intalneam cand se putea intr-un bar din centru sau altul, iar in weekenduri recuperam cu mese lungi si imbelsugate. lesisem cu cativa baieti in facultate, dar nu intalnisem pe cineva special dupa intoarcerea la Chicago si, oricum, nu ma interesa prea mult. Anuntasem pe toata lumea, inclusiv pe potentialii pretendenti, ca prioritatea mea era cariera. Aveam, totusi, o multime de prietene care cautau pe cineva cu care sa se intalneasca.
Intr-o seara de vara, l-am luat cu mine pe Barack la happy hour intr-un bar din centru, care servea neoficial ca loc de facut cunostinta pentru specialistii de culoare si unde ma intalneam deseori cu prietenii. Am observat ca isi schimbase costumul de birou si purta un veston alb de in care arata de parca ar fi fost din garderoba serialului Miami Vice. Ce sa-i faci, asta e.
Nu se poate nega faptul ca, inclusiv prin stilul lui deconcertant, Barack era o tinta ce merita urmarita. Arata bine, avea atitudine si era un barbat de succes. Era atletic, interesant si amabil. Ce si-ar fi putut dori cineva mai mult? Am intrat in bar convinsa ca le fac tuturor o favoare - si lui, si doamnelor prezente. Aproape imediat a fost incoltit de o cunostinta de-a mea, o femeie frumoasa si influenta care lucra in finante. Am vazut-o cum s-a inviorat instantaneu stand de vorba cu Barack. Multumita de cum mergeau lucrurile, mi-am luat o bautura si m-am indreptat spre altii pe care ii cunosteam.
"Stii ce m-a intrebat?", mi-a spus in ziua urmatoare, cand a aparut in biroul meu, parand ca inca nu-i venea sa creada. "M-a intrebat daca imi place sa merg la calarie. Adica pe cal." Mi-a spus ca discutasera si despre filmele ei preferate si ca nici partea aceasta nu mersese bine.
Barack era cerebral, poate prea cerebral pentru cei mai multi oameni. (Aceasta avea sa fie, de fapt, evaluarea pe care i-o va face prietena mea, cu urmatorul prilej in care am stat de vorba.) Nu era genul amator de baruri si poate ar fi trebuit sa imi dau seama de asta mai devreme. Lumea mea era plina de oameni increzatori si care munceau din greu, obsedati de propria ascensiune sociala. Aveau masini noi, isi cumparau primele apartamente si le placea sa vorbeasca despre asta la un pahar de martini, dupa serviciu. Barack era mai multumit sa petreaca o seara singur, citind despre politicile de gospodarie urbana. In cariera lui de pana atunci petrecuse saptamani si luni in sir ascultandu-i pe oamenii saraci care ii descriau problemele lor. Insistenta lui pentru speranta si potential de mobilitate venea, dupa cum am ajuns sa inteleg, dintr-un loc cu totul diferit si deloc usor accesibil.
A fost o vreme, mi-a spus el, in care fusese mai nechibzuit, mai salbatic. Isi petrecuse primii 20 de ani din viata sub porecla Barry. Fumase marijuana la poalele colinelor vulcanice din Oahu. La Occidental se lasase purtat de reminiscentele energiei din anii 1970, imbratisandu-i pe Hendrix si pe Rolling Stones. Undeva de-a lungul drumului, insa, avusese revelatia numelui sau complet - Barack Hussein Obama - si a complicatei lui identitati. Era alb si negru, african si american. Era modest si traia modest, dar era, totusi, constient de bogatia mintii lui si de universul de privilegii care avea sa i se deschida. Pot spune ca lua totul in serios. Putea fi relaxat si glumet, dar nu se indeparta niciodata de un profund simt al datoriei. Se afla intr-un fel de explorare, cu toate ca nu stia inca unde avea sa il duca aceasta. Tot ce stiam era ca astfel de lucruri nu se puteau discuta la un pahar. Cand a venit momentul urmatoarei intalniri la bar, pe el l-am lasat la birou."
PRP: 89.99 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
62.99Lei
62.99Lei
89.99 LeiPrimesti 62 puncte
In stoc
Estimare livrare marti, 28 octombrie
Descrierea produsului
In memoriile ei, o opera de o reflexivitate profunda, scrisa intr-un stil fermecator, Michelle Obama ii invita pe cititori in lumea sa, facand o cronica a experientelor ce au format-o, pormind de la copilaria petrecuta in partea de sud a orasului Chicago, trecand prin anii in care a fost director executiv si a trebuit sa imbine responsabilitatile de mama cu cele profesionale, si ajungand la anii petrcuti la cea mai vestita adresa din lume. Descrie cu sinceritate desavarsita si cu o inteligenta vie reusitele si dezamagirile, atat din plan public, cat si din cel personal, relatandu-si povestea asa cum a trait-o, folosindu-se de propriile ei cuvinte si asa cum doreste ea. Plina de caldura, de intelepciune si de revelatii, Povestea mea este o insumare neobisnuit de intima ce vine din partea unei femei inimoase si plina de caracter, care a sfidat necontenit asteptarile, si a carei poveste ne inspira.
Citand propria declaratie a lui Michele Obama: ”Procesul de scriere al acestei carti a fost pentru mine unul revelator si plin de insemnatate. In rastimpul pana la publicarea cartii Becoming in toamna aceasta, sper ca si voi va veti gandi la propriile povesti, si am incredere ca asta va va ajuta sa deveniti orice doriti. Povestile voastre sunt cele pe care le aveti acum si pe care le veti avea mereu si sunt povestile pe care trebuie sa vi le asumati."
Traducere din limba engleza de Corina Hadareanu.
"Stii ce m-a intrebat?", mi-a spus in ziua urmatoare, cand a aparut in biroul meu, parand ca inca nu-i venea sa creada. "M-a intrebat daca imi place sa merg la calarie. Adica pe cal." Mi-a spus ca discutasera si despre filmele ei preferate si ca nici partea aceasta nu mersese bine.
Barack era cerebral, poate prea cerebral pentru cei mai multi oameni. (Aceasta avea sa fie, de fapt, evaluarea pe care i-o va face prietena mea, cu urmatorul prilej in care am stat de vorba.) Nu era genul amator de baruri si poate ar fi trebuit sa imi dau seama de asta mai devreme. Lumea mea era plina de oameni increzatori si care munceau din greu, obsedati de propria ascensiune sociala. Aveau masini noi, isi cumparau primele apartamente si le placea sa vorbeasca despre asta la un pahar de martini, dupa serviciu. Barack era mai multumit sa petreaca o seara singur, citind despre politicile de gospodarie urbana. In cariera lui de pana atunci petrecuse saptamani si luni in sir ascultandu-i pe oamenii saraci care ii descriau problemele lor. Insistenta lui pentru speranta si potential de mobilitate venea, dupa cum am ajuns sa inteleg, dintr-un loc cu totul diferit si deloc usor accesibil.
A fost o vreme, mi-a spus el, in care fusese mai nechibzuit, mai salbatic. Isi petrecuse primii 20 de ani din viata sub porecla Barry. Fumase marijuana la poalele colinelor vulcanice din Oahu. La Occidental se lasase purtat de reminiscentele energiei din anii 1970, imbratisandu-i pe Hendrix si pe Rolling Stones. Undeva de-a lungul drumului, insa, avusese revelatia numelui sau complet - Barack Hussein Obama - si a complicatei lui identitati. Era alb si negru, african si american. Era modest si traia modest, dar era, totusi, constient de bogatia mintii lui si de universul de privilegii care avea sa i se deschida. Pot spune ca lua totul in serios. Putea fi relaxat si glumet, dar nu se indeparta niciodata de un profund simt al datoriei. Se afla intr-un fel de explorare, cu toate ca nu stia inca unde avea sa il duca aceasta. Tot ce stiam era ca astfel de lucruri nu se puteau discuta la un pahar. Cand a venit momentul urmatoarei intalniri la bar, pe el l-am lasat la birou."
Citand propria declaratie a lui Michele Obama: ”Procesul de scriere al acestei carti a fost pentru mine unul revelator si plin de insemnatate. In rastimpul pana la publicarea cartii Becoming in toamna aceasta, sper ca si voi va veti gandi la propriile povesti, si am incredere ca asta va va ajuta sa deveniti orice doriti. Povestile voastre sunt cele pe care le aveti acum si pe care le veti avea mereu si sunt povestile pe care trebuie sa vi le asumati."
Traducere din limba engleza de Corina Hadareanu.
Fragment din volumul "Povestea mea" de Michelle Obama:
"Aveam prieteni de la Sidley, prieteni din liceu, prieteni pe care mi-i facusem prin relatii profesionale si prieteni pe care-i cunoscusem prin intermediul lui Craig, care era proaspat casatorit si lucra ca bancher de investitii in oras. Eram un grup vesel, ne intalneam cand se putea intr-un bar din centru sau altul, iar in weekenduri recuperam cu mese lungi si imbelsugate. lesisem cu cativa baieti in facultate, dar nu intalnisem pe cineva special dupa intoarcerea la Chicago si, oricum, nu ma interesa prea mult. Anuntasem pe toata lumea, inclusiv pe potentialii pretendenti, ca prioritatea mea era cariera. Aveam, totusi, o multime de prietene care cautau pe cineva cu care sa se intalneasca.
Intr-o seara de vara, l-am luat cu mine pe Barack la happy hour intr-un bar din centru, care servea neoficial ca loc de facut cunostinta pentru specialistii de culoare si unde ma intalneam deseori cu prietenii. Am observat ca isi schimbase costumul de birou si purta un veston alb de in care arata de parca ar fi fost din garderoba serialului Miami Vice. Ce sa-i faci, asta e.
Nu se poate nega faptul ca, inclusiv prin stilul lui deconcertant, Barack era o tinta ce merita urmarita. Arata bine, avea atitudine si era un barbat de succes. Era atletic, interesant si amabil. Ce si-ar fi putut dori cineva mai mult? Am intrat in bar convinsa ca le fac tuturor o favoare - si lui, si doamnelor prezente. Aproape imediat a fost incoltit de o cunostinta de-a mea, o femeie frumoasa si influenta care lucra in finante. Am vazut-o cum s-a inviorat instantaneu stand de vorba cu Barack. Multumita de cum mergeau lucrurile, mi-am luat o bautura si m-am indreptat spre altii pe care ii cunosteam.
Douazeci de minute mai tarziu, am dat cu ochii de Barack, prins in ceea ce arata ca o conversatie nesfarsita cu femeia aceea, ce parea sa vorbeasca mai mult decat el. El mi-a aruncat o privire care sugera ca ar fi vrut sa scape. Dar era om in toata firea. L-am lasat sa se salveze singur."Aveam prieteni de la Sidley, prieteni din liceu, prieteni pe care mi-i facusem prin relatii profesionale si prieteni pe care-i cunoscusem prin intermediul lui Craig, care era proaspat casatorit si lucra ca bancher de investitii in oras. Eram un grup vesel, ne intalneam cand se putea intr-un bar din centru sau altul, iar in weekenduri recuperam cu mese lungi si imbelsugate. lesisem cu cativa baieti in facultate, dar nu intalnisem pe cineva special dupa intoarcerea la Chicago si, oricum, nu ma interesa prea mult. Anuntasem pe toata lumea, inclusiv pe potentialii pretendenti, ca prioritatea mea era cariera. Aveam, totusi, o multime de prietene care cautau pe cineva cu care sa se intalneasca.
Intr-o seara de vara, l-am luat cu mine pe Barack la happy hour intr-un bar din centru, care servea neoficial ca loc de facut cunostinta pentru specialistii de culoare si unde ma intalneam deseori cu prietenii. Am observat ca isi schimbase costumul de birou si purta un veston alb de in care arata de parca ar fi fost din garderoba serialului Miami Vice. Ce sa-i faci, asta e.
Nu se poate nega faptul ca, inclusiv prin stilul lui deconcertant, Barack era o tinta ce merita urmarita. Arata bine, avea atitudine si era un barbat de succes. Era atletic, interesant si amabil. Ce si-ar fi putut dori cineva mai mult? Am intrat in bar convinsa ca le fac tuturor o favoare - si lui, si doamnelor prezente. Aproape imediat a fost incoltit de o cunostinta de-a mea, o femeie frumoasa si influenta care lucra in finante. Am vazut-o cum s-a inviorat instantaneu stand de vorba cu Barack. Multumita de cum mergeau lucrurile, mi-am luat o bautura si m-am indreptat spre altii pe care ii cunosteam.
"Stii ce m-a intrebat?", mi-a spus in ziua urmatoare, cand a aparut in biroul meu, parand ca inca nu-i venea sa creada. "M-a intrebat daca imi place sa merg la calarie. Adica pe cal." Mi-a spus ca discutasera si despre filmele ei preferate si ca nici partea aceasta nu mersese bine.
Barack era cerebral, poate prea cerebral pentru cei mai multi oameni. (Aceasta avea sa fie, de fapt, evaluarea pe care i-o va face prietena mea, cu urmatorul prilej in care am stat de vorba.) Nu era genul amator de baruri si poate ar fi trebuit sa imi dau seama de asta mai devreme. Lumea mea era plina de oameni increzatori si care munceau din greu, obsedati de propria ascensiune sociala. Aveau masini noi, isi cumparau primele apartamente si le placea sa vorbeasca despre asta la un pahar de martini, dupa serviciu. Barack era mai multumit sa petreaca o seara singur, citind despre politicile de gospodarie urbana. In cariera lui de pana atunci petrecuse saptamani si luni in sir ascultandu-i pe oamenii saraci care ii descriau problemele lor. Insistenta lui pentru speranta si potential de mobilitate venea, dupa cum am ajuns sa inteleg, dintr-un loc cu totul diferit si deloc usor accesibil.
A fost o vreme, mi-a spus el, in care fusese mai nechibzuit, mai salbatic. Isi petrecuse primii 20 de ani din viata sub porecla Barry. Fumase marijuana la poalele colinelor vulcanice din Oahu. La Occidental se lasase purtat de reminiscentele energiei din anii 1970, imbratisandu-i pe Hendrix si pe Rolling Stones. Undeva de-a lungul drumului, insa, avusese revelatia numelui sau complet - Barack Hussein Obama - si a complicatei lui identitati. Era alb si negru, african si american. Era modest si traia modest, dar era, totusi, constient de bogatia mintii lui si de universul de privilegii care avea sa i se deschida. Pot spune ca lua totul in serios. Putea fi relaxat si glumet, dar nu se indeparta niciodata de un profund simt al datoriei. Se afla intr-un fel de explorare, cu toate ca nu stia inca unde avea sa il duca aceasta. Tot ce stiam era ca astfel de lucruri nu se puteau discuta la un pahar. Cand a venit momentul urmatoarei intalniri la bar, pe el l-am lasat la birou."
Detaliile produsului
S-ar putea sa-ti placa si
De acelasi autor
Review-uri
Diana.Gouviez
24/05/2020 15:00
Achizitie verificata
O carte extraordinara despre lupta unei familii de culoare pentru a-si depasi ''conditia''.
Arata mai mult
Lavinia-Mariana B.
24/05/2020 13:46
Se citește ușor, deși pe la 500 de pagini aabia așteptam sa se termine. Începutul la un moment dat mi s-a părut plictisitor, așteptam sa înceapă cu adevărat acțiunea. Nu am urmărit evoluția soților Obama la TV sau in presa înainte, am ales cartea ca a fost așa lăudata și per total pot spune ca nu-mi pare rău ca am citit-o.
Mi-a plăcut:
- parcursul doamnei Obama de la fetița ușor introvertită și pana la prima doamna a Statelor Unite;
- ca a dat detalii personale din timpul campaniilor electorale și din interiorul Casei Albe;
- ca a pus pe primul loc binele fiicelor și nu confortul personal;
- cum a vorbit despre soțul ei și ca au făcut terapie de familie;
- ce frumos a vorbit despre mama ei. Nu cred ca i-a reproșat nimic și asta e foarte rar.
Au fost simpatic descrise Întâlnirile cu regina Angliei.
Ma așteptam ca la final sa spună mai mult despre ce dorește sa facă după plecarea de la Casa Albă.
Arata mai mult
Lia Escu
23/05/2020 15:31
O carte scrisa ca o poveste care te cucereste prin naturalete, umor si sinceritate. Am fost impresionata de mama ei, o femeie simpla care a stiut sa-si motiveze si sa-si incurajeze copiii.
Arata mai mult
Ispas Madalina5
19/05/2020 10:41
Nu este ceea ce ma asteptam.Din pacate nu m-a bucurat atat de mult pe cat ma asteptam lecturarea acestei carti.
Arata mai mult
galway_girl
17/05/2020 06:58
Cartea e foarte frumoasa. Îmi place foarte mult aceasta familie, iar Barak mi se pare un bărbat și un familist de nota 10. Am citit frecvent cărți recomandate de el și nu am fost dezamagita.
Arata mai mult
Popescu Maria60
16/05/2020 12:58
Este in acelasi timp o carte despre povestea impresionanta a lui Michelle Obama, dar si un roman motivational, care ne incurajeaza sa luptam pentru visurile noastre, deoarece prin munca ne putem depasi conditia.
Arata mai mult
DARDALA EMANUELA
05/05/2020 17:13
Achizitie verificata
Extraordinara! Desi nu are niciun dialog, este o carte ce nu o poti lasa din mana. Foarte frumos scrisa, cu pasaje amuzante dar si o multitudine de indormatii din spatele cortinei, cu trairi si emotii..
Arata mai mult
Constantinescu Simona9
03/05/2020 19:43
Achizitie verificata
Într-adevăr, cartea redă povestea de viață a lui Michelle Obama, din copilărie și până în zilele de primă doamnă a Statelor Unite ale Americii, dar nu este neapărat biografică, ci, mai mult motivațională. Merită citită, fără îndoială!
Arata mai mult
Alistar Ecaterina
01/05/2020 19:13
Mi-a placut foarte mult aceasta carte si consider ca merita citita de catre toti cei care doresc sa afle despre atitudinea acestei mununate doamne. Este pur si simplu o carte pentru sufletul meu :)
Arata mai mult
Chis Rafael
01/05/2020 13:13
O autobiografie extrem de reușită prin care Michelle Obama ne arată atât momentele bune cât și pe cele rele din viața ei, toate povestite cu iscusință și cu un oarecare umor caracteristic. Chiar dacă clarifică absolut modul în care ea vede politica si o eventuală intrare în această cușcă a leilor, cartea si Michelle te lasă întrebându-te „ce ar fi dacă totuși?”.
Arata mai mult
